Mircea Radeș
prof. univ. em. dr. ing.
Membru titular al secției Mecanică Tehnică
MEMBRU TITULAR
Mecanică Tehnică
06 martie 1942

Biografie
A fost Profesor de Rezistenţa materialelor şi Dinamica maşinilor la Universitatea Politehnica Bucureşti, conducător de doctorat în domeniul Inginerie mecanică din 1994, în prezent pensionar.
A absolvit Colegiul Naţional “Sf. Sava” din Bucureşti în 1959. A urmat cursurile Facultăţii de mecanică a Institutului Politehnic din Bucureşti, obţinând în 1964 diploma de inginer în specialitatea Maşini termice. A urmat cursul postuniversitar de Mecanică aplicată la Imperial College of Science and Technology din Londra (1970-1971).
În 1972 a obţinut titlul ştiinţific de doctor inginer cu lucrarea intitulată Amortizarea vibraţiilor în sisteme de fundaţii deformabile cu parametri distribuiţi.
A contribuit la înfiinţarea şi organizarea Departamentului de Ştiinţe Inginereşti (în prezent F.I.L.S.) unde a fost provost între 1990-2000. A introdus cursurile Dinamica maşinilor şi Analiza cu elemente finite în limba engleză la F.I.L.S.
A publicat manuale universitare de Rezistenţa materialelor (1982, 1984, 1988, 2004, 2006, 2007), Vibraţii mecanice (1979, 1982, 2006, 2010), Dinamica maşinilor (1995, 2003, 2007), Maşini rotative (2005), Analiza cu elemente finite (2007), Tensiuni termice (2010).
Este coautor şi membru în colectivul de editare al lucrării Encyclopedia of Vibration, publicată de Academic Press, Londra, în 2001 (1653 pag). În 1986 a publicat în colaborare Vibration Measurement, editată de Martinus Nijhoff, . În 1975 a publicat la Editura Academiei Române cartea Metode dinamice pentru identificarea sistemelor mecanice, considerată prima monografie în domeniu.
A publicat în colaborare cărţile Vibraţiile sistemelor mecanice (1975), Măsurarea vibraţiilor (1979), Vibraţii mecanice (1979, 1982) şi Calculul la oboseală în rezistenţa materialelor (1972), sub conducerea acad. Gh. Buzdugan.
A publicat peste 150 articole ştiinţifice ( din care 50 în străinătate), 30 manuale şi monografii, şi peste 90 rapoarte la contracte de cercetare ştiinţifică. Principalele rezultate ştiinţifice în analiza modală sunt indicatorii modali UMIF, CMIF şi CoMIF pentru stabilirea ordinului modelelor şi localizarea frecvenţelor modurilor de vibraţie ale structurilor, analiza componentelor principale ale funcţiilor de răspuns în frecvenţă măsurate experimental, utilizarea modurilor forţate monofazice şi utilizarea vectorilor Schur, Arnoldi şi Lanczos în locul vectorilor modali.
Are contribuţii în domeniul identificării neliniarităţilor structurale prin metoda izocronelor, la identificarea parametrică a sistemelor neliniare cu amortizare vâscoasă pătratică şi cu amortizare coulombiană, analiza modurilor de precesie mixte ale sistemelor rotor-lagăre şi la studiul dinamic al unor modele de fundaţii cu parametri distribuiţi.
În activitatea de cercetare pe bază de contract a efectuat măsurări tensometrice pe carcasele turbinelor hidraulice, grinzi rulante şi macarale, măsurări de vibraţii pe nave maritime, avioane, autoturisme, maşini unelte şi fundaţii de compresoare, vibrodiagnoza turbinelor cu abur, motoarelor diesel, compresoarelor şi ventilatoarelor mari.
A efectuat stagii de specializare de durată la universităţile tehnice din Darmstadt, Eindhoven şi la INSA Lyon. A fost membru în comisii de doctorat în ţară şi străinătate (Delft, 2001).
A ţinut cursuri şi prelegeri în domeniul analizei modale la universităţi tehnice din Anglia (Imperial College, Londra), Germania (Darmstadt, Kassel, Kaiserslautern), Franţa (Lyon, Besançon) şi Brazilia (Campinas).
A fost 17 ani membru al IFToMM Rotordynamics Technical Committee (1990-2006). În 2002 i s-a conferit Medalia comemorativă a Universităţii Catolice din Leuven, Belgia, pentru rezultatele ştiinţifice obţinute în domeniul Analizei Modale, prezentate la 7 conferinţe I.S.M.A. (International Seminar on Modal Analysis).

