Mircea N. MARINESCU: n. 09 noiembrie 1941, București. A urmat Liceul „Mihail Eminescu⁴⁴ din București, după care a continuat studiile la Facultatea de Mecanică din Institutul Politehnic București, obținând în anul 1965 diploma de inginer în specialitatea mașini termice.

După terminarea facultății a fost reținut cadru didactic în catedra de Termotehnică din Institutul Politehnic București, promovând toate gradele didactice până la cel de profesor universitar; este profesor universitar din anul 1990. în anul 1972 a susținut teza de doctorat „Proprietățile electrice ale flăcărilor combustibililor gazoși”, fiind printre primii cercetători care au semnalat că nuclearizarea particulelor de funingine se face în jurul sarcinilor electrice libere din flacără, în felul acesta explicându-se și sarcina electrică atașată acestor particule. în perioada 1972-1973 a beneficiat de o bursă DAAD la T.H. – Aachen, unde a continuat cercetările privind proprietățile electrice ale flăcărilor și a dezvoltat o serie de teorii privind rolul important al ionului pozitiv de hidroniu H₃O privind stabilirea proprietăților electrice, care permit atât controlul desfășurării procesului de ardere cât și limitarea producției de noxe (CO, NO_X, particule de funingine etc.). De asemenea, pe baza teoriei lui Mie s-a stabilit o legătură între concentrația de sarcini electrice libere și excesul local de aer, ceea ce permite conducerea și optimizarea în timp real a unui proces de ardere. în calitate de cadru didactic a predat numeroase cursuri din domeniul Termodinamicii și Echipamentelor termice, cum sunt: Termodinamică tehnică, Transfer de căldură și masă, Dinamica gazelor, Cuptoare și instalații de uscare. De la înființarea departamentului în limbi străine și ulterior a facultății de inginerie cu predare în limbi străine, a predat cursul de Termodinamică studenților de la filiera germană. între anii 1979 și 1996 a fost prodecan și secretar științific al Facultății de Mecanică, iar între 1996 și 2000, decan al acestei facultăți. în perioada 2000-2004 a fost prorector cu activitatea de cercetare din Universitatea „Politehnica⁴⁴ din București. A elaborat 37 manuale și lucrări de specialitate destinate studenților și absolvenților care lucrează în domeniul instalațiilor termice, în care a prezentat analiza și optimizarea proceselor termogazodinamice din mașini termice, instalații de transfer, instalații de ardere, de uscare etc., precum și elemente de noutate legate de modalități noi de abordare a proceselor, cum sunt termodinamica în timp finit și termodinamica neextensivă. De asemenea, a elaborat 86 articole științifice, publicate în țară și în străinătate, în majoritate legate de formarea noxelor în procesele de ardere și analiza ireversibilităților vâscoase și termice ale acestor procese. în perioada 1990-2005 a beneficiat de o serie de specializări de scurtă durată în Europa și SUA, fiind totodată și invitat de mai multe universități din Torino, Darmstadt și Aachen pentru a prezenta sinteze asupra unor domenii de cercetare de care s-a ocupat. între anii 1997 și 2002 a fost membru în colegiul editorial și advisor al revistei Revue generale de termique – Franța. Este membru al Societății Române a Termotehnicienilor din anul 1990. în anul 2005 a fost ales președinte al Societății Române a Termotehnicienilor (SRT) și membru al colectivului de redactare al revistei Termotehnica, ce apare sub egida SRT.