CUVANTUL AUTORULUI:
1. Triada. „Toate cele bune sunt trei“ (Alle Gutter sind drei) este o zicala germana, urmand, cu sau fara voie, exemplul Sfintei Treimi.
Triada ramane mereu un model, o invitatie la meditatie: oare, ne putem limita la unu sau la doi? Este individul suficient? Eu si tu, considerand ca am gasit adevarul, nu-l verificam si cu un al treilea, caruia il impartasim?
Mantuitorul spune: „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, din tot cugetul tau si din toata puterea ta“, si „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti“ (Marcu, 12.-30;31). Intalnim si aici o triada: Dumnezeu, tu si aproapele. In natura, gasim triada: substanta, energie, spirit; In filosofie, spre exemplu, la Platon, gasim triada: Bine, Adevar si Frumos.
Putem vorbi de o asezare in trei trepte in cunoastere: stiintele naturii, filosofia (morala) si teologia. Sfantul Maxim Marturisitorul, marele teolog crestin, facand paralele directe cu Sfanta Treime, stabileste categorii de forma triadelor: „lucru, insusire (diversitate), miscare“ si „cauza, ratiune, viata“. Convingerea noastra este ca astfel de triade exista, sunt prezente intotdeauna, chiar daca nu le sesizam din primul moment, si este avantajos sa le folosim.
2. Antinomia. Complementaritatea. „Contraria non contra dictoria, sed complementa sunt“, a spus fizicianul Niels Bohr, referindu-se la comportarea particulelor cuantice. Afirmatia are insa valabilitate mult mai generala, lumea creata in care actioneaza energiile divine, necreate, avand o structura antinomica. Insesi actiunile Mantuitorului in lume, cuvintele si parabolele Sale exprima aceasta antinomie, adica paradoxul este numai aparent. Principiul tertului inclus actioneaza mult mai frecvent decat principiul tertului exclus, primul fiind cel care exprima mai bine esenta lumii create.
Omul este si finit, si infinit, si muritor, si nemuritor, dar, dupa Chipul lui Dumnezeu, al Persoanei Absolute din el, omul este in primul rand persoana. Persoana omului poate fi privita si ca monada, unitate a triadei: trup, suflet, constiinta de sine. Parintele Staniloae, reputatul teolog roman, spune ca: „Persoana lui Dumnezeu transcende chiar infinitatea lui“. (TDO 1, p. 124).
In partea a doua a cartii de fata, unul dintre aspectele de mai sus este prezentat astfel:
Nemuritori fiind si muritori,
Ne da lumina Domnul cu doi sori:
Pe bolta asezat e cel creat,
Si-n inimi, Chipul lui prealuminat.
Volumul nostru este alcatuit din trei parti: A) Epigrame; B) Gandind la vesnicie; C) Comentarii satirice si ruga. Evident, aceasta separare nu se vrea o trihotomie, ci cauta sa atraga atentia asupra unor componente care, in general, coexista. Nu se poate face o diferentiere stricta, uneori nici pe un spatiu restrans, asa cum este cel al unei epigrame. Ideea este insa ca elementele unei triade trebuie sa fie prezente toate, altfel nu putem vorbi cu adevarat de un intreg, de completitudine. Pe un spatiu mai intins, cum ar fi un poem sau o nuvela, un roman, cele trei componente: cunoastere stiintifica, filosofie (morala) si teologie, adica pamant, atmosfera si cer, trebuie sa se regaseasca in mod firesc, daca se urmareste o tratare satisfacatoare si durabila.
In prima parte, EPIGRAME, gasim in special aspectele „finite“, de satira si umor, de critica de caracter si de moravuri, dar si epigrame-aforism sau moralizatoare. Subcapitolele sunt intitulate: Atitudini, Libertatea, Trufia, Prostia, Mai in gluma, mai in serios, Colegiale, Sociale, Eternul feminin, Epigrame cu morala, Epigrame „rele“, adica o diversitate de subiecte. Epigramele cu morala reprezinta o noutate si utilizeaza posibilitatea de a intari, clarifica sau adauga un sens nou. Epigramele „rele“ au primit aceasta denumire deoarece utilizeaza expresii mai dure, justificate in parte de defectul criticat.
In a doua parte, GANDIND LA VESNICIE, suntem preocupati mai ales de cele vesnice, de credinta, de relatia dintre om si Creatorul sau, fara sa lipseasca ironia, dojana. Ne amintim ca si la caderea omului, Dumnezeu a remarcat oarecum ironic: „Iata Adam s-a facut ca unul dintre Noi, cunoscand binele si raul“ (Facerea, 3.22).
Titlurile sunt: Adevarul si Credinta, Mila, Neantul, Aproapele, Timpul si Vesnicia, Taina, Iubirea, Speranta, Omul si Creatorul sau, care vorbesc de la sine.
In a treia parte, COMENTARII SATIRICE SI RUGA, sunt introduse multe poezii de mai mare intindere (nelipsind nici cele de marimea epigramei). Astfel, se pot acoperi cerintele de natura stiintifica, consideratiile filosofico-morale, comentariile satirice si ironizarea unor apucaturi mai putin laudabile. Nu se uita insa ca principala metoda de indreptare este iubirea, daca reusim sa-l convingem de sinceritatea intentiilor noastre pe cel care are nevoie de ajutor. Ori, o cale buna de a veni in sprijinul aproapelui este ruga.
Se stie ca exista o ruga de toata vremea, spre care ne indeamna si Sfantul Apostol Pavel; nu ne putem ridica la acest nivel in scrierile noastre, dar ruga nu trebuie sa lipseasca.
Nu avem subtitluri, clasificari in aceasta a treia parte, lasand deplina libertate de alegere. Unele poezii sunt selectii din poeme mai lungi ale autorului (citate la sfarsit, sub titlul „de acelasi autor“), care au independenta, nu tin neaparat de context. Se verifica astfel si o conditie sugerata de autor: in orice lucrare de mai mare intindere trebuie sa existe parti cu valoare de inscriptie, sau chiar de simbol (vezi si partea finala a acestui cuvant al autorului).
3. Epigrama, inapoi la inscriptie!
Propunandu-si sa prezinte un punct de vedere aducator de interpretare (sau chiar viziune) noua, epigrama poate critica lipsa de cunostinte, poate face morala si filosofie. Poate ea face si teologie? Raspunsul nostru se doreste afirmativ.
In viziunea autorului acestui volum, epigrama nu se reduce la poanta, in sensul obisnuit. Ea poate contine o cugetare, o maxima, o legatura neasteptata intre doua lucruri care aparent nu au nimic comun. Prin extensie, poanta este ceva pana la ea nesesizat, care foloseste surprinderea pentru a indemna la reflectie, la a trage o invatatura.
Pastrarea formei scurte are avantajul de a-l obliga pe cel care scrie epigrama sa concentreze cat mai bine ideea, sa-si aleaga cuvintele pentru a-i da un aspect cat mai atragator, dar si convingator. Dezavantajul – care trebuie si poate fi evitat – consta in pericolul de a trata superficial subiectul. Faptul ca, la origini, epigrama era o inscriptie pe un vas, monument sau mormant (in greaca: epi = deasupra; gramma = inscriptie) arata ca ea trebuie sa fie luata in serios, sa fie tratata cu responsabilitate. Aprecieri de genul: „epigrama e un stranut“ (G. Calinescu) – expresie care, vrand, nevrand, are un iz epigramistic! – sunt justificate de multele epigrame nereusite, scrise facil, cu parerea gresita ca, epigrama fiind scurta, se poate face oricum: exista si in epigrama, privita ca inscriptie, o triada: stiinta, morala, credinta, de care trebuie tinut seama. Esential nu este umorul in sine, ci o viziune noua, neasteptata. Rasul poate fi inlocuit si cu un zambet, chiar cu un zambet amar. Verificarea va fi la urma: cu ce am ramas: quid prodest? Rasul sanatos nu e un simplu ras!
Lansand indemnul: „Epigrama, inapoi la inscriptie!“, as vrea sa nu uitam ca inscriptia are un sens mai larg: putem avea o inscriptie si pe suflet, pe inima, pe caracterul omului.
In Romania, exista multi epigramisti talentati, cunoscuti si recunoscuti, incepand cu maestrul Cincinat Pavelescu. Chiar scriitori consacrati ca Vasile Alecsandri, Mihail Eminescu, I.L.Caragiale s.a. au scris cateva epigrame reusite. O figura aparte o face scriitorul Pastorel Teodoreanu, cunoscut mai ales ca un epigramist talentat si curajos. Dintre epigramistii disparuti, amintim pe: Sorin Pavel, Mircea Trifu, Nicolae Ghitescu, Alexandru Clenciu. Dintre cei in viata, remarcam pe: Mircea Ionescu-Quintus, Nelu Ionescu-Quintus, George Zarafu, Victor Macarevici, Nicolae Petrescu, George Petrone, George Corbu, unii dintre ei fiind si editori de volume de epigrame. Avem si un doctor in epigrama, pe Elis Rapeanu. Printre cei care au facut si teorie si critica de epigrama, mentionez pe Geo Olteanu si Constantin Tudorache.
Dam cateva exemple de epigrame reusite, alegand nu numai dupa umor, ci si dupa alte criterii de „inscriptionare“, in spiritul celor sustinute mai inainte:
Proverbe
Se spune-ades ca are parte
In viata, cine are carte,
dar nu se spune ca nu cartea
decide cat de mare-i partea.
(Sorin Pavel)
Cautari
Omul este intrebarea
Ce o pun necontenit
Muntii, sesurile, marea,
Cerului nemarginit.
(Sorin Pavel)
Unui carierist
Cand te cocoti spre apogeu
Avand un sprijin amical,
Sa-mi fii superior nu-i greu,
ti-e greu, in schimb, sa-mi fii egal.
(George Petrone)
La mitingul sindicatelor
Voi, cei ce va tot rupeti sternul
Scandand sloganuri disperate,
Ia terminati cu „Jos guvernul!“
mai jos de-atata nu se poate!
(George Petrone)
Drumuri gresite
N-am vrea sa fie drumuri rele
S-apuce tinerii pe ele,
dar ele sunt, si din pacate,
Sunt cel mai bine asfaltate.
(Nicolae Petrescu)
Bunul Dumnezeu
Cand Dumnezeu n-a mai rabdat
Nemernicia lumii noastre,
Pe Eminescu l-a luat
Sa straluceasca printre astre.
(Nicolae Petrescu)
Am dat aceste exemple din care se vede ca tendinta este spre satirizare, cu umor, spre morala, si mai putin spre aforism, sau spre teologie, spre a gandi la vesnicie. A face morala, a critica deprinderi rele, inclinarea societatii umane spre superficialitate, inechitate etc. nu este lipsit de importanta, dar nu ne putem limita la atat, mai ales daca lucrurile se repeta, devenind plictisitoare, ajungandu-se la o anumita uzura.
Privind din intreitul unghi de vedere propus (tu, aproapele si Dumnezeu sau finit, drumul spre infinit si Infinitul-Persoana) putem spune ca exemplele si realizarile in aceasta directie (chiar intr-o carte intreaga de autor de epigrame) sunt prea rare. Este nevoie de o constientizare mai frecventa si mai clara a infinitului si a vesniciei din om, de un caracter marturisitor. Sunt de parere ca in orice scriere trebuie sa existe (iar daca exista, sa fie puse mai bine in evidenta) acele parti cu valoare de inscris, care pot avea sens si valoare in orice context:
Cand scrisul nu e doar pretext,
El fi-va vrednic sa cuprinda
Cuvinte binecuvantate
Ce pot grai si-n alt context.
Pot minti si inimi sa aprinda,
oricat de des sunt repetate:
Inscrisuri ce devin tipare
Si, prin a domnului iertare,
Primesc vesminte de simbol
Si vremii nu-i mai dau obol.
Bucuresti, 17.06.2013
CUPRINS:
A) EPIGRAME
A1) Atitudini
Atitudine; Centru; Singuratate; Invatatura; Orizontala si verticala; Copiii; Diferente; Nerecunoscator; Universul; Constiinta de sine; Stari; Vibratia si oscilatia; Conditie; Iubite, Doamne; Atentionare; Atata doar; Nu in infinit; Dupa Dante; Drum bun; Mai puternic; Nu pricep; Evident; Eminescu; Ultimul cuvant; Indemn; Delimitari; Macar un gand;
A2) Libertatea
Mai trebuie; Ajutor; Instructiunea; Alegere; Locul cel mai liber; Orbire; Vedere; Pedagogie; Sunt liber; Schimb; Nu micsora; La „caderea“ omului;
A3) Trufia
Oare?; De unde; Profitorul; Ignoranta; Prostia si vanitatea; Ironia; Cu capul plin; Sa fim ascultatori; Indoiala; Unuia care vrea in alta tara; Om si inger;
A4) Prostia
Disociere; Zadarnicia reincarnarii; Un loc; Sfat; Limite; Gaurile negre; Flori; Pazea; Perechea; Sfat util; Cauza si dependenta; Pacatul prostiei; Premonitie; Loc pentru toti; Masa mare; Fara viitor; Si totusi; Simetrie; Intrebare; Entropia sociala; Sustenabilitate; Asigurare; Incremenire;
A5) Mai in gluma, mai in serios
Unei edituri; Caldura mare; Caragiale; Traseu montan; Proprietate; Iertarea epigramistului; Unuia care se uita urat la mine; Loterie; Gramatica; Rememorare; Cultura generala; Dialog; Decizie; Lui Neagu Juvara; La cizmar; Epitaf; Invatamantul la distanta; Limbaje; Preselectia; Cogito; Evolutie; Adevarul despre chelie; La nasterea unui epigramist; Gluma si glagore; Dreptatea omului; Proportia; Ospitalitate; Genetica; Inteligenta mainii; Plecat-am noua din Vaslui; Bogati si saraci;
A6) Colegiale
Unei familii de muzicieni; Unor profesori universitari; Broderie; Opinii; Profesorului Covrig; Invinsii; Fotografia; Tratat; Secrete; Risipa; Discurs; Spitalul universitar; Schimb de politeti; Unui epigramist prolific; Ma-ntreb; Razvadul; Unui confrate epigramist; Profesorului Galan; Citari; Cuvantul; La cursul de mecanica al prof. Radu P. Voinea;
A7) Sociale
Coruptia; Radio-TV; Clasa politica; Sa minti; Indemn la vot; Dupa Dec.1989; Capitala „noua“; Ateismul; Unui fost ministru de externe; Dragoste de tara; Cu amandoua mainile; Loc si spatiu; Porcul; Iliada pe zapada; „Om avut“; Laminare; „Afaceri“; Era post-crestina; Altfel; Imbolnaviri; Gura pacatosului; Crestere salariala; Genetica si politica; La „dentist“; Boicot; Austeritate (justificare); Prometeu; „Diferente culturale“; Contrazicere; Acord; Pe de-a-ntregul; Justitia; Palatele culturii; Fara discriminare; Spiritul reformei; Regiune subdezvoltata; Declinare; Pe blog; Atitudine; Pretul; Lege antifurt; Mineritul; Accept partial; Doua tinte; Convingere; La „Muzeul Taranului Roman“; Lumea lui Ranetti; Unor politicieni; Achitari; Stanga si dreapta;
A8) Eternul feminin
Mama; Ajutoare; Primavara; Poveste; Uneia; Casnica; Slabiciunea mea; Mitologica; Am; Cartea; luciditate; Avertizare; Repros; Aventura la mare; „Stearsa“; Stirile; Masura; Refuz pe litoral; Replica; Paris si eu; Vointa unica; Genetica; Muzica; Recunoastere feminina;
A9) Epigrame cu morala
Imparteala; Ajutor din trecut; Termodinamica; Referinta; Nerevendicare; Avertisment;
Ignoranta; Indoieli;
A10) Epigrame „rele“
Reorientare; Unui bancher; Testul vremii; Sfat unui carierist; Invidiosul; Alternative;
Ieri si azi; Boicot; Rosia Montana;
B) GANDIND LA VESNICIE
B1) Adevarul si credinta
Drumetul; Calea Imparateasca; Indecizie; Iata-ntrebarea; Lacrimi si mila; Adevarul; Norul; Locurile sfinte; Ratiune si credinta; Marele mincinos;
B2) Mila
Nu-i cuvenit; Raportare; Indrazneala; Fiind iertarea; Mila Ta; Milostenia; Mila la Domnul cand cer;
B3) Neantul
Intaiul zbor; Neantul; Noul neant; Oscilatia; Amor; Trufia si neantul;
B4) Aproapele
Da-i lui; De vezi; Persoanele; Partenerul; Ruga; Si El, si eu; Cati oameni…;
B5) Timpul si vesnicia
Ce-i timp, ce-i spatiu; Nu are; Doar cu Cel Vesnic; Partea; Studiu si veghe; Bate; Sa fugi; Clipa si Vesnicia; Eternitatea; Cand; Timpul; Pericopa; Nemuritori si muritori; Infinitate; Tu, Doamne,-l vrei pe om…
B6) Taina
Tainele; Din veci; Fii cu grija; Lumina si taina; Taina cu taina; Rugul aprins; Minunea;
B7) Iubirea
Iubirea; Poti fara iubire; Intrecere; Doua iubiri; Doar din iubire; Marginile Nemarginirii; Grijile si bucuria; Numai iubirea; Din nou iubirea; Iadul; Cu cat;
B8) Speranta
Speranta nu moare; Speranta si certitudine; Certitudinea; Postulat si teorema; Chiar si din iad; Speranta de viata; Nu exista rau;
B9) Omul si Creatorul sau
Suntem creati; Dumnezeu e prea mare; Cand Domnul; Impreuna-lucrare; Cu jale; Doar El stie; Exod invers; Schimbarea la fata; Superioritate; Doua voci; Unde e; L-am pomenit; Simplitate; Neputand; Adauga; Bunule Parinte; De la El si de la noi; E bine; Moment de cumpana; Geneza; Ruga poetului; Vames si fariseu; Dania;
C) COMENTARII SATIRICE SI RUGA
Marturisire; Am criticat; Ruga pentru poet; Cult si cultura; Ce-am scris, am scris; Ce fel de om; Liberi, nu insa la fel; Schimb; Intrebare; Certitudinea; Orgolii; Faptele; Timpul pierdut; Reperul; Explicatie; Fa Tu; Progresul; Cunoscut si necunoscut; N-avem timp; Lucrul in sine; Iubiti-i pe filosofi!; Veac si secol; Intrebarea de bine; Preferintele; Parasul; Relativ si absolut; Doar un Dumnezeu; Stiinta si credinta; N-ar fi mai bine?; Tu, suflete; Time is money; Forma si continut; Modelul; Scrisul; Preferinta epigramistului; Inainte si inapoi; N-avem timp; Lucrul in sine; Iisus a-mplinit; Masura deplina; Iubiti-i pe filosofi; Intrebarea de bine; Preferintele; Doar un Dumnezeu; Singuratatea absoluta; Inteligenta artificiala; Pelerinul; De vreti sa-mpartiti; Hazardul; Numaratul; Ultimul cuvant; Minunile, Doamne; Coruptia (istorie); Nu tot; La inceput; Solutie; Necuprinsele; Simbolul; Calare; Adormindu-l pe Adam; Scarile; Inscrisul; Asezat-am pe cele trei; Zicala; Nimicul pandea; Ruga pentru lucrator; Ma rog… Triada. Epigrame. Gandind la vesnicie. Comentarii satirice si ruga.
CUVANTUL AUTORULUI:
1. Triada. „Toate cele bune sunt trei“ (Alle Gutter sind drei) este o zicala germana, urmand, cu sau fara voie, exemplul Sfintei Treimi.
Triada ramane mereu un model, o invitatie la meditatie: oare, ne putem limita la unu sau la doi? Este individul suficient? Eu si tu, considerand ca am gasit adevarul, nu-l verificam si cu un al treilea, caruia il impartasim?
Mantuitorul spune: „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, din tot cugetul tau si din toata puterea ta“, si „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti“ (Marcu, 12.-30;31). Intalnim si aici o triada: Dumnezeu, tu si aproapele. In natura, gasim triada: substanta, energie, spirit; In filosofie, spre exemplu, la Platon, gasim triada: Bine, Adevar si Frumos.
Putem vorbi de o asezare in trei trepte in cunoastere: stiintele naturii, filosofia (morala) si teologia. Sfantul Maxim Marturisitorul, marele teolog crestin, facand paralele directe cu Sfanta Treime, stabileste categorii de forma triadelor: „lucru, insusire (diversitate), miscare“ si „cauza, ratiune, viata“. Convingerea noastra este ca astfel de triade exista, sunt prezente intotdeauna, chiar daca nu le sesizam din primul moment, si este avantajos sa le folosim.
2. Antinomia. Complementaritatea. „Contraria non contra dictoria, sed complementa sunt“, a spus fizicianul Niels Bohr, referindu-se la comportarea particulelor cuantice. Afirmatia are insa valabilitate mult mai generala, lumea creata in care actioneaza energiile divine, necreate, avand o structura antinomica. Insesi actiunile Mantuitorului in lume, cuvintele si parabolele Sale exprima aceasta antinomie, adica paradoxul este numai aparent. Principiul tertului inclus actioneaza mult mai frecvent decat principiul tertului exclus, primul fiind cel care exprima mai bine esenta lumii create.
Omul este si finit, si infinit, si muritor, si nemuritor, dar, dupa Chipul lui Dumnezeu, al Persoanei Absolute din el, omul este in primul rand persoana. Persoana omului poate fi privita si ca monada, unitate a triadei: trup, suflet, constiinta de sine. Parintele Staniloae, reputatul teolog roman, spune ca: „Persoana lui Dumnezeu transcende chiar infinitatea lui“. (TDO 1, p. 124).
In partea a doua a cartii de fata, unul dintre aspectele de mai sus este prezentat astfel:
Nemuritori fiind si muritori,
Ne da lumina Domnul cu doi sori:
Pe bolta asezat e cel creat,
Si-n inimi, Chipul lui prealuminat.
Volumul nostru este alcatuit din trei parti: A) Epigrame; B) Gandind la vesnicie; C) Comentarii satirice si ruga. Evident, aceasta separare nu se vrea o trihotomie, ci cauta sa atraga atentia asupra unor componente care, in general, coexista. Nu se poate face o diferentiere stricta, uneori nici pe un spatiu restrans, asa cum este cel al unei epigrame. Ideea este insa ca elementele unei triade trebuie sa fie prezente toate, altfel nu putem vorbi cu adevarat de un intreg, de completitudine. Pe un spatiu mai intins, cum ar fi un poem sau o nuvela, un roman, cele trei componente: cunoastere stiintifica, filosofie (morala) si teologie, adica pamant, atmosfera si cer, trebuie sa se regaseasca in mod firesc, daca se urmareste o tratare satisfacatoare si durabila.
In prima parte, EPIGRAME, gasim in special aspectele „finite“, de satira si umor, de critica de caracter si de moravuri, dar si epigrame-aforism sau moralizatoare. Subcapitolele sunt intitulate: Atitudini, Libertatea, Trufia, Prostia, Mai in gluma, mai in serios, Colegiale, Sociale, Eternul feminin, Epigrame cu morala, Epigrame „rele“, adica o diversitate de subiecte. Epigramele cu morala reprezinta o noutate si utilizeaza posibilitatea de a intari, clarifica sau adauga un sens nou. Epigramele „rele“ au primit aceasta denumire deoarece utilizeaza expresii mai dure, justificate in parte de defectul criticat.
In a doua parte, GANDIND LA VESNICIE, suntem preocupati mai ales de cele vesnice, de credinta, de relatia dintre om si Creatorul sau, fara sa lipseasca ironia, dojana. Ne amintim ca si la caderea omului, Dumnezeu a remarcat oarecum ironic: „Iata Adam s-a facut ca unul dintre Noi, cunoscand binele si raul“ (Facerea, 3.22).
Titlurile sunt: Adevarul si Credinta, Mila, Neantul, Aproapele, Timpul si Vesnicia, Taina, Iubirea, Speranta, Omul si Creatorul sau, care vorbesc de la sine.
In a treia parte, COMENTARII SATIRICE SI RUGA, sunt introduse multe poezii de mai mare intindere (nelipsind nici cele de marimea epigramei). Astfel, se pot acoperi cerintele de natura stiintifica, consideratiile filosofico-morale, comentariile satirice si ironizarea unor apucaturi mai putin laudabile. Nu se uita insa ca principala metoda de indreptare este iubirea, daca reusim sa-l convingem de sinceritatea intentiilor noastre pe cel care are nevoie de ajutor. Ori, o cale buna de a veni in sprijinul aproapelui este ruga.
Se stie ca exista o ruga de toata vremea, spre care ne indeamna si Sfantul Apostol Pavel; nu ne putem ridica la acest nivel in scrierile noastre, dar ruga nu trebuie sa lipseasca.
Nu avem subtitluri, clasificari in aceasta a treia parte, lasand deplina libertate de alegere. Unele poezii sunt selectii din poeme mai lungi ale autorului (citate la sfarsit, sub titlul „de acelasi autor“), care au independenta, nu tin neaparat de context. Se verifica astfel si o conditie sugerata de autor: in orice lucrare de mai mare intindere trebuie sa existe parti cu valoare de inscriptie, sau chiar de simbol (vezi si partea finala a acestui cuvant al autorului).
3. Epigrama, inapoi la inscriptie!
Propunandu-si sa prezinte un punct de vedere aducator de interpretare (sau chiar viziune) noua, epigrama poate critica lipsa de cunostinte, poate face morala si filosofie. Poate ea face si teologie? Raspunsul nostru se doreste afirmativ.
In viziunea autorului acestui volum, epigrama nu se reduce la poanta, in sensul obisnuit. Ea poate contine o cugetare, o maxima, o legatura neasteptata intre doua lucruri care aparent nu au nimic comun. Prin extensie, poanta este ceva pana la ea nesesizat, care foloseste surprinderea pentru a indemna la reflectie, la a trage o invatatura.
Pastrarea formei scurte are avantajul de a-l obliga pe cel care scrie epigrama sa concentreze cat mai bine ideea, sa-si aleaga cuvintele pentru a-i da un aspect cat mai atragator, dar si convingator. Dezavantajul – care trebuie si poate fi evitat – consta in pericolul de a trata superficial subiectul. Faptul ca, la origini, epigrama era o inscriptie pe un vas, monument sau mormant (in greaca: epi = deasupra; gramma = inscriptie) arata ca ea trebuie sa fie luata in serios, sa fie tratata cu responsabilitate. Aprecieri de genul: „epigrama e un stranut“ (G. Calinescu) – expresie care, vrand, nevrand, are un iz epigramistic! – sunt justificate de multele epigrame nereusite, scrise facil, cu parerea gresita ca, epigrama fiind scurta, se poate face oricum: exista si in epigrama, privita ca inscriptie, o triada: stiinta, morala, credinta, de care trebuie tinut seama. Esential nu este umorul in sine, ci o viziune noua, neasteptata. Rasul poate fi inlocuit si cu un zambet, chiar cu un zambet amar. Verificarea va fi la urma: cu ce am ramas: quid prodest? Rasul sanatos nu e un simplu ras!
Lansand indemnul: „Epigrama, inapoi la inscriptie!“, as vrea sa nu uitam ca inscriptia are un sens mai larg: putem avea o inscriptie si pe suflet, pe inima, pe caracterul omului.
In Romania, exista multi epigramisti talentati, cunoscuti si recunoscuti, incepand cu maestrul Cincinat Pavelescu. Chiar scriitori consacrati ca Vasile Alecsandri, Mihail Eminescu, I.L.Caragiale s.a. au scris cateva epigrame reusite. O figura aparte o face scriitorul Pastorel Teodoreanu, cunoscut mai ales ca un epigramist talentat si curajos. Dintre epigramistii disparuti, amintim pe: Sorin Pavel, Mircea Trifu, Nicolae Ghitescu, Alexandru Clenciu. Dintre cei in viata, remarcam pe: Mircea Ionescu-Quintus, Nelu Ionescu-Quintus, George Zarafu, Victor Macarevici, Nicolae Petrescu, George Petrone, George Corbu, unii dintre ei fiind si editori de volume de epigrame. Avem si un doctor in epigrama, pe Elis Rapeanu. Printre cei care au facut si teorie si critica de epigrama, mentionez pe Geo Olteanu si Constantin Tudorache.
Dam cateva exemple de epigrame reusite, alegand nu numai dupa umor, ci si dupa alte criterii de „inscriptionare“, in spiritul celor sustinute mai inainte:
Proverbe
Se spune-ades ca are parte
In viata, cine are carte,
dar nu se spune ca nu cartea
decide cat de mare-i partea.
(Sorin Pavel)
Cautari
Omul este intrebarea
Ce o pun necontenit
Muntii, sesurile, marea,
Cerului nemarginit.
(Sorin Pavel)
Unui carierist
Cand te cocoti spre apogeu
Avand un sprijin amical,
Sa-mi fii superior nu-i greu,
ti-e greu, in schimb, sa-mi fii egal.
(George Petrone)
La mitingul sindicatelor
Voi, cei ce va tot rupeti sternul
Scandand sloganuri disperate,
Ia terminati cu „Jos guvernul!“
mai jos de-atata nu se poate!
(George Petrone)
Drumuri gresite
N-am vrea sa fie drumuri rele
S-apuce tinerii pe ele,
dar ele sunt, si din pacate,
Sunt cel mai bine asfaltate.
(Nicolae Petrescu)
Bunul Dumnezeu
Cand Dumnezeu n-a mai rabdat
Nemernicia lumii noastre,
Pe Eminescu l-a luat
Sa straluceasca printre astre.
(Nicolae Petrescu)
Am dat aceste exemple din care se vede ca tendinta este spre satirizare, cu umor, spre morala, si mai putin spre aforism, sau spre teologie, spre a gandi la vesnicie. A face morala, a critica deprinderi rele, inclinarea societatii umane spre superficialitate, inechitate etc. nu este lipsit de importanta, dar nu ne putem limita la atat, mai ales daca lucrurile se repeta, devenind plictisitoare, ajungandu-se la o anumita uzura.
Privind din intreitul unghi de vedere propus (tu, aproapele si Dumnezeu sau finit, drumul spre infinit si Infinitul-Persoana) putem spune ca exemplele si realizarile in aceasta directie (chiar intr-o carte intreaga de autor de epigrame) sunt prea rare. Este nevoie de o constientizare mai frecventa si mai clara a infinitului si a vesniciei din om, de un caracter marturisitor. Sunt de parere ca in orice scriere trebuie sa existe (iar daca exista, sa fie puse mai bine in evidenta) acele parti cu valoare de inscris, care pot avea sens si valoare in orice context:
Cand scrisul nu e doar pretext,
El fi-va vrednic sa cuprinda
Cuvinte binecuvantate
Ce pot grai si-n alt context.
Pot minti si inimi sa aprinda,
oricat de des sunt repetate:
Inscrisuri ce devin tipare
Si, prin a domnului iertare,
Primesc vesminte de simbol
Si vremii nu-i mai dau obol.
Bucuresti, 17.06.2013
CUPRINS:
A) EPIGRAME
A1) Atitudini
Atitudine; Centru; Singuratate; Invatatura; Orizontala si verticala; Copiii; Diferente; Nerecunoscator; Universul; Constiinta de sine; Stari; Vibratia si oscilatia; Conditie; Iubite, Doamne; Atentionare; Atata doar; Nu in infinit; Dupa Dante; Drum bun; Mai puternic; Nu pricep; Evident; Eminescu; Ultimul cuvant; Indemn; Delimitari; Macar un gand;
A2) Libertatea
Mai trebuie; Ajutor; Instructiunea; Alegere; Locul cel mai liber; Orbire; Vedere; Pedagogie; Sunt liber; Schimb; Nu micsora; La „caderea“ omului;
A3) Trufia
Oare?; De unde; Profitorul; Ignoranta; Prostia si vanitatea; Ironia; Cu capul plin; Sa fim ascultatori; Indoiala; Unuia care vrea in alta tara; Om si inger;
A4) Prostia
Disociere; Zadarnicia reincarnarii; Un loc; Sfat; Limite; Gaurile negre; Flori; Pazea; Perechea; Sfat util; Cauza si dependenta; Pacatul prostiei; Premonitie; Loc pentru toti; Masa mare; Fara viitor; Si totusi; Simetrie; Intrebare; Entropia sociala; Sustenabilitate; Asigurare; Incremenire;
A5) Mai in gluma, mai in serios
Unei edituri; Caldura mare; Caragiale; Traseu montan; Proprietate; Iertarea epigramistului; Unuia care se uita urat la mine; Loterie; Gramatica; Rememorare; Cultura generala; Dialog; Decizie; Lui Neagu Juvara; La cizmar; Epitaf; Invatamantul la distanta; Limbaje; Preselectia; Cogito; Evolutie; Adevarul despre chelie; La nasterea unui epigramist; Gluma si glagore; Dreptatea omului; Proportia; Ospitalitate; Genetica; Inteligenta mainii; Plecat-am noua din Vaslui; Bogati si saraci;
A6) Colegiale
Unei familii de muzicieni; Unor profesori universitari; Broderie; Opinii; Profesorului Covrig; Invinsii; Fotografia; Tratat; Secrete; Risipa; Discurs; Spitalul universitar; Schimb de politeti; Unui epigramist prolific; Ma-ntreb; Razvadul; Unui confrate epigramist; Profesorului Galan; Citari; Cuvantul; La cursul de mecanica al prof. Radu P. Voinea;
A7) Sociale
Coruptia; Radio-TV; Clasa politica; Sa minti; Indemn la vot; Dupa Dec.1989; Capitala „noua“; Ateismul; Unui fost ministru de externe; Dragoste de tara; Cu amandoua mainile; Loc si spatiu; Porcul; Iliada pe zapada; „Om avut“; Laminare; „Afaceri“; Era post-crestina; Altfel; Imbolnaviri; Gura pacatosului; Crestere salariala; Genetica si politica; La „dentist“; Boicot; Austeritate (justificare); Prometeu; „Diferente culturale“; Contrazicere; Acord; Pe de-a-ntregul; Justitia; Palatele culturii; Fara discriminare; Spiritul reformei; Regiune subdezvoltata; Declinare; Pe blog; Atitudine; Pretul; Lege antifurt; Mineritul; Accept partial; Doua tinte; Convingere; La „Muzeul Taranului Roman“; Lumea lui Ranetti; Unor politicieni; Achitari; Stanga si dreapta;
A8) Eternul feminin
Mama; Ajutoare; Primavara; Poveste; Uneia; Casnica; Slabiciunea mea; Mitologica; Am; Cartea; luciditate; Avertizare; Repros; Aventura la mare; „Stearsa“; Stirile; Masura; Refuz pe litoral; Replica; Paris si eu; Vointa unica; Genetica; Muzica; Recunoastere feminina;
A9) Epigrame cu morala
Imparteala; Ajutor din trecut; Termodinamica; Referinta; Nerevendicare; Avertisment;
Ignoranta; Indoieli;
A10) Epigrame „rele“
Reorientare; Unui bancher; Testul vremii; Sfat unui carierist; Invidiosul; Alternative;
Ieri si azi; Boicot; Rosia Montana;
B) GANDIND LA VESNICIE
B1) Adevarul si credinta
Drumetul; Calea Imparateasca; Indecizie; Iata-ntrebarea; Lacrimi si mila; Adevarul; Norul; Locurile sfinte; Ratiune si credinta; Marele mincinos;
B2) Mila
Nu-i cuvenit; Raportare; Indrazneala; Fiind iertarea; Mila Ta; Milostenia; Mila la Domnul cand cer;
B3) Neantul
Intaiul zbor; Neantul; Noul neant; Oscilatia; Amor; Trufia si neantul;
B4) Aproapele
Da-i lui; De vezi; Persoanele; Partenerul; Ruga; Si El, si eu; Cati oameni…;
B5) Timpul si vesnicia
Ce-i timp, ce-i spatiu; Nu are; Doar cu Cel Vesnic; Partea; Studiu si veghe; Bate; Sa fugi; Clipa si Vesnicia; Eternitatea; Cand; Timpul; Pericopa; Nemuritori si muritori; Infinitate; Tu, Doamne,-l vrei pe om…
B6) Taina
Tainele; Din veci; Fii cu grija; Lumina si taina; Taina cu taina; Rugul aprins; Minunea;
B7) Iubirea
Iubirea; Poti fara iubire; Intrecere; Doua iubiri; Doar din iubire; Marginile Nemarginirii; Grijile si bucuria; Numai iubirea; Din nou iubirea; Iadul; Cu cat;
B8) Speranta
Speranta nu moare; Speranta si certitudine; Certitudinea; Postulat si teorema; Chiar si din iad; Speranta de viata; Nu exista rau;
B9) Omul si Creatorul sau
Suntem creati; Dumnezeu e prea mare; Cand Domnul; Impreuna-lucrare; Cu jale; Doar El stie; Exod invers; Schimbarea la fata; Superioritate; Doua voci; Unde e; L-am pomenit; Simplitate; Neputand; Adauga; Bunule Parinte; De la El si de la noi; E bine; Moment de cumpana; Geneza; Ruga poetului; Vames si fariseu; Dania;
C) COMENTARII SATIRICE SI RUGA
Marturisire; Am criticat; Ruga pentru poet; Cult si cultura; Ce-am scris, am scris; Ce fel de om; Liberi, nu insa la fel; Schimb; Intrebare; Certitudinea; Orgolii; Faptele; Timpul pierdut; Reperul; Explicatie; Fa Tu; Progresul; Cunoscut si necunoscut; N-avem timp; Lucrul in sine; Iubiti-i pe filosofi!; Veac si secol; Intrebarea de bine; Preferintele; Parasul; Relativ si absolut; Doar un Dumnezeu; Stiinta si credinta; N-ar fi mai bine?; Tu, suflete; Time is money; Forma si continut; Modelul; Scrisul; Preferinta epigramistului; Inainte si inapoi; N-avem timp; Lucrul in sine; Iisus a-mplinit; Masura deplina; Iubiti-i pe filosofi; Intrebarea de bine; Preferintele; Doar un Dumnezeu; Singuratatea absoluta; Inteligenta artificiala; Pelerinul; De vreti sa-mpartiti; Hazardul; Numaratul; Ultimul cuvant; Minunile, Doamne; Coruptia (istorie); Nu tot; La inceput; Solutie; Necuprinsele; Simbolul; Calare; Adormindu-l pe Adam; Scarile; Inscrisul; Asezat-am pe cele trei; Zicala; Nimicul pandea; Ruga pentru lucrator; Ma rog… 
English 
Romanian