Doc.Mat.,CP.I , Inst de Mecanica Solidului al Academiei Române Tudor Sireteanu

2019
  • MEMBRU DE ONOARE
  •      Mecanica tehnică
  •  11 iulie 1943

EXPERIENțA PROFESIONALĂ

Tudor Sireteanu, n.11.07.1943, Bucureşti. A absolvit Facultatea de  Matematică – Mecanică (secţia Teoria Elasticităţii) a Universităţii Bucureşti în anul 1966. După absolvire şi până în prezent şi-a desfăşurat activitatea de cercetare în Institutul de Mecanica Solidelor al Academiei Române, abordând atât probleme fundamentale cât şi aplicative ale teoriei vibraţiilor. În 1971 a obţinut o bursă Fulbright, efectuând un stagiu de cercetare la Institutul de Tehnologie din California, Departamentul de Inginerie, unde s-a  specializat în domeniul vibraţiilor aleatoare neliniare şi ingineriei seismice. În anul 1981 a obţinut titlul de doctor în matematici, acordat de Universitatea Bucureşti. În prezent este director al Institutului de Mecanica Solidelor, funcţie pe care o deţine din anul 1990 ; este profesor asociat la Universitatea Politehnica din Bucureşti şi conducător de doctorat la Facultatea de Ştiinţe Aplicate din această universitate , membru al Comisiei de Acustică  a Academiei Române şi secretar de redacţie al revistei Academiei Române “Révue de Mécanique Appliquée”. Cercetările fundamentale si aplicative pe care le-a efectuat s-au desfăşurat  în domeniul vibraţiilor sistemelor mecanice şi s-au axat, în special, pe elaborarea unor metode analitice şi numerice de analiză a modelelor matematice în vederea explicării unor fenomene observate experimental, în domeniul controlului sistemelor dinamice cu aplicarea metodelor inteligenţei artificiale (algoritmi genetici, logica fuzzy, reţele neurale) si utilizarea unor materiale “inteligente” (fluide magnetoreologice, aliaje cu memoria formei), colaborări ştiinţifice internaţionale în cadrul acordurilor de cooperare interacademică (cu Royal Society şi CNRS), şi a coordonat din partea română proiecte de cercetare realizate în comun cu University of Bath din Anglia şi Royal Institute of Technology din Suedia. Principalele direcţii în care s-au valorificat cercetările sale sunt optimizarea caracteristicilor amortizoarelor suspensiilor de autovehicule, reducerea vibraţiilor eoliene ale liniilor electrice aeriene de înaltă tensiune, dezvoltarea unor noi sisteme de izolare antivibratorie şi protecţie antiseismică cu performanţe deosebite. A primit premiul Academiei Române “TRAIAN VUIA” pe anul 2000 pentru un grup de lucrări publicate în domeniul controlului sistemelor dinamice. A elaborat singur sau în colaborare 4 monografii, dintre care una apărută în editura Springer, a publicat peste 130 de articole ştiinţifice dintre care peste 50 în străinătate şi este coautor a două brevete de invenţie.