Gheorghe Zgură

Gheorghe Zgură s-a născut la 24 septembrie 1935 în satul Făcăeni, județul Ialomița. După studii medii, a urmat Institutul Politehnic din București, luând diploma de inginer în 1960. A continuat studiile la Universitatea Politehnică Petru cel Mare din Sankt Petersburg, Rusia și a obținut titlul de doctor inginer în 19641.

Întors la București, Gheorghe Zgura a intrat în predare, la Facultatea de Tehnologia Construcțiilor de Mașini a Institutului Politehnic București unde a avansat la nivelul de profesor universitar. Universitatea de Nord din Baia Mare i-a acordat titlul de doctor honoris causa.

În același timp, și-a concentrat cercetările pe prelucrarea metalelor. După studii privind tehnologia de prelucrare a carcaselor, matrițelor și matrițelor. Ulterior, a adus contribuții esențiale în studiul deformării plastice la rece a metalelor și a metodelor de sudare, în special sudarea prin fuziune. Pentru cercetările sale, Gheorghe Zgura a primit Premiul Aurel Vlaicu de la Academia Română.

A fost rector al Universității din aprilie 1990 până în martie 2000. În calitate de rector, Gheorghe Zgura a acordat o mare importanță cooperării academice internaționale. Au fost încheiate numeroase acorduri cu universități din întreaga lume. În timp ce era rector, a fost planificată și începută construcția noului sediu și campus al Universității. A susținut solicitarea Asociației Studenților Creștini Ortodocși din România (ASCOR) de a construi o capelă pentru politehnicieni. Ca urmare a acestor eforturi, lângă rectorat a fost construită Biserica „Sfântul Grigore Palamas”.

Este membru fondator al Academiei de Științe Tehnice din Româna și membru al Academiei Americano-Române de Arte și Științe. De asemenea, este membru al Asociației de Sudură din România (ASR) și, în 2004, a primit de la Asociație medalia „Academicianul Corneliu Micloși”.

Gheorghe Zgura a murit în 26 noiembrie 2008 la București.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Zgur%C4%83