Rodica Vîlcu

Rodica Vîlcu: n. 5 august 1929, Cluj;

Absolventă a Universităţii din Bucureşti (UB), 1951 Specialitatea Chimie fizică şi a Institutului Politehnic din Bucureşti (IPB) Industrii Anorganice – Electrochimie.

Teza de doctorat (1963).

Doctor docent din 1970, cadru didactic universitar (1951-1999), profesor titular 1967, profesor consultant din 1999.

În paralel, seful secţiei de Termodinamică statistică a fluidelor condensate din Institutul de Chimie Fizică I.G. Murgulescu din Academia Română.

Predarea cursurilor de Chimie fizică la Facultatea de Fizică, Termodinamica chimică la secţiile Facultăţii de Chimie, cursuri opţionale şi de specializare.

Din 1974 (unificarea Chimiei din UB şi IPB) predă la noua Facultate de Utilaje şi Ingineria Proceselor Chimice toate cursurile de Chimie fizică (1974-1990), adaptate profilului inginerilor;

Revine în Facultatea de Chimie reintegrată în UB ca decan ales.

A funcţionat în IPB ca şef de catedră (1974-1976), prorector (1976-1984) şi rector (oct.1989-febr.1990).

Direcţii de cercetare: Energetica chimică, Termoliza apei, Termodinamica statistică şi ireversibilă, etc. 9 cărţi, 3 capitole în alte cărţi şi manuale de laborator publicate în edituri precum Ed.Academiei, Elsevier-Amsterdam, Ed.Tehnică, Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică.

Membru IUPAC ales, premiul Acad. Române “Gh. Spacu”.