Gheorghe P. Țiclete

           Am urmat școala primară nr.2 din Târgu Jiuîntre anii 1943- 1947, după care am susținut examenul de admitere la Liceul Tudor Vladimirescu, reușind cu brio în clasa I-a A, mama decedând la 25.10.1946, fiind răpusă de crunta boală TBC. După încheierea primei clase la liceu și ca urmare a noii legi a învățământului, am continuat școala elementară intrând în clasa a VI-a. După încheierea ciclului doi elementar am susținut examenul de admitere la Școala Medie Tehnică din Cluj, unde am reușit cu bursă de merit (alt-fel nu aș fi putut continua, din lipsă financiară). Am urmat cursurile acestei școli, între anii 1950-1955, cu întreruperea unui an, ca urmare a aceleiaș necruțătoare boli ce mi-a răpit și mama. Am intrat în 1955 la Facultatea de Construcții, din cadrul Institutului Politehnic din Cluj, pe care am absolvit-o de asemenea cu rezultate foarte bune,în 1961, chiar dacă boala cea necruțătoare TBC, a recidivat și am fost repartizat la DSAPC (Direcția de Sistematizare, Arhitectură și Proiectarea Construcțiilor) din Cluj, renunțând la oferta de a rămâne preparator în cadrul învățământului superior, pentru a-mi satisface stagiatura de producție, de trei ani, conform legii.

            Datorită activității exemplare, dovedită de mine și recompensarea cu un premiu al CSCAS, mi s-a redus termenul stagiaturii la doi ani. Ca urmare, am fost solicitat să devin, prin colaborare, asistent provizoriu la facultatea absolvită, ceeace am acceptat. După un an, am fost din nou solicitat și în urma unui nou examen, am devenit asistent titular, dar am colaborat în continuare cu DSAPC Cluj.

            Odată cu intrarea mea definitivă în învățământ, am contribuit permanent cu elaborarea de material didactic pentru studenți, dar și activitate științifică de cercetare și de proiectare. M-am înscris la doctorat în 1968, dar naiv, m-am înscris și la un concurs pentru ocuparea unui post de șef de lucrări, în anul următor, 1969. Cinci candidați pe un singur post, care conform, uzanțelor de atunci, era pregătitit pentru o persoană anume. De altfel nu aveam speranțe de reușită, fiind avertizat de către cei care cunoșteau cum se proceda adesea, dar am fost și avertizat că voi avea probleme de acum înainte. Ca o salvare, a fost anunțul de scoatere la concurs, a o serie de posturi și la Institutul de Construcții din București. Oarecum fortuit, m-am înscris și eu. Am reușit și la întâi octombrie 1970, am devenit asistent la acest Institut, unde am activat fără întrerupere, parcurgând toate treptele ierarhice, până la profesor și pensionare în 2006, la vârsta de 70 de ani. Am continuat apoi ca profesor consultant.

           În urma dezastrului provocat de cutremurul din 4 martie 1977, am fost solicitat de președintele comisiei centrale de pe lângă CNST (Comitetul Național de Știință și Tehnologie) acad.Ștefan Bălan, să rămân în cadrul acestei comisii, pentru procesarea și definitivarea datelor culese, în vederea stabilirii Raportului Final General, care a stat la baza întocmirii Normativului pentru Calculul Construcțiilor la Solicitările Seismice. Nu am părăsit comisia și am lucrat apoi în mod intens, renunțând la concediu, pentru elaborarea proiectelor de consolidare și reabilitare a o serie de edificii importante, urmărind în continuare și execuția  acestora.

            În primăvara anului 1979, Algeria a solicitat Statului Român, un ajutor pentru dezvoltarea invățământului superior,  prin trimiterea de cadre didactice în continuare pentru anii următori, în primul rând pentru Universitatea din Constantine (dar nu numai). Cu peripeții, destul de necunoscute pentru mine, în ur-ma „interviului” cu delegația franco-algeriană, am ajuns, împreună cu soția și cei doi copii preșcolari, dar cu cu oarecare întârziere, în Algeria la Constantine. Mi-am desfășurat aici activitatea didactică, prin elaborarea a trei cursuri în limba franceză, iar activitatea științifică și de cecetare, în cadrul Centrului de Cercetare și Proiectare (CURER),al Ministerului Învățământului Superior din Algeria. Am efectuat acest „stagiu”, până la încheierea anului universitar 1983-1984, când am revenit în țară și mi-am continuat activitatea.