Oliviu Rusu
Prof. univ. dr. ing.
Membru trecut în eternitate al secției
Mecanică Tehnică
MEMBRU TRECUT ÎN ETERNITATE
Mecanică Tehnică
06 februarie 1919 – decembrie 2003
Biografie
Biografie
- S-a născut la 6 februarie 1919 la Braşov. A urmat cursurile Şcolii primare nr.3 în perioada 1926-1930 şi ale liceului Andrei Şaguna din Braşov între anii 1930-1938. Urmează cursurile facultăţii de Construcţii a Şcolii Politehnice din Bucureşti, pe care o absolvă în anul 1942, obţinând titlul de inginer constructor şi gradul de inginer şef clasa a III-a în corpul tehnic. In anul 1966 şi-a susţinut public, la Institutul de Construcţii din Bucureşti, sub îndrumarea academicianului Ştefan Bălan, teza de doctorat intitulată “ Rezolvarea unor probleme ale teoriei elasticităţii prin analogie de sisteme electrice “.
- După absolvirea facultăţii a îndeplinit funcţia de inginer la Societatea Generală de Gaz şi Electricitate între 1943 şi 1948, apoi pe aceea de şef serviciu proiectare şi în continuare de subdirector al Direcţiei de Construcţii la Uzinele Comunale Bucureşti, în perioada 1948-1950. A lucrat apoi, ca proiectant principal, în colectivul de proiectare a Casei Scânteii, între anii 1950- 1952. In activitatea tehnică Oliviu Rusu a participat ca inginer la refacerea circuitului de răcire a turbinelor de la Centrala Grozăveşti şi a apeductului de la stăvilarul Ciurel, grav avariate in timpul bombardamentelor din 1944, la proiectarea si executarea: fundaţiei turbinei de gaze de la Centrala Filaret, a apeductului Arcuda, la proiectarea de rezistenţă a unor blocuri de locuinţe.
- Din anul 1948 a avut şi activităţi în invăţământul superior, mai întâi ca asistent și apoi ca șef de lucrări la Institutul de Construcţii.între anii 1949 şi 1953 la disciplinele de Rezistenţa materialelor şi Teoria elasticitătii şi teoria plăcilor și conferenţiar la disciplina de Rezistenţa materialelor între 1953 şi 1964 la Institutul de Arhitectură din Bucureşti. Din 1964 a ocupat postul de conferenţiar iar din 1962 şi de şef al catedrei Rezistenţa materialelor II (1962-1972) şi în continuare, profesor din anul 1968 până la pensionare în 1985, la Institutul Politehnic din Bucureşti. Timp de patru ani (1966-1970) a fost secretarul Senatului institutului, iar în perioada 1976-1981 a fost ales decan al facultăţii de Transporturi, acolo unde preda cursul de Rezistenţa materialelor, la secţia de Autovehicule rutiere. In învăţământul superior a lucrat prin cumul până în anul 1971 şi în continuare cu funcţia de bază. S-a preocupat de formarea viitorilor ingineri pentru care a scris cursuri în care cauta să introducă elemente noi, întâlnite în literatura de specialitate, cartea Probleme moderne ale rezistenţei materialelor, publicată la Editura Tehnică în anul 1970 fiind un exemplu în acest sens. În cursul de Rezistenţa materialelor, publicat in 1986 introduce pentru prima dată în învăţământul tehnic superior din ţara noastră o serie de noţiuni şi elemente de calcul în domeniul Mecanicii ruperii.
- In domeniul cercetării ştiinţifice, activitatea profesorului Oliviu Rusu s-a concretizat în şapte cărţi, numeroase articole publicate în reviste de specialitate. Volumele de. Oboseala metalelor, volumul 1. Baze de calcul și volumul 2, Aplicații inginerești publicate la Editura Tehnică în anul 1992 conțin contribuții importante aduse studiului și cercetării solicitărilor variabile în timp și au reprezentat mulți ani cărți de referință pentru ingineri și cercetători.
- Ca membru fondator în 1993 al Asociaţiei Române de Mecanica Ruperii-ARMR, al cărui preşedinte a fost până în anul 2002, a organizat opt conferinţe anuale, a înfiinţat un Buletin al ARMR, au fost atraşi în activitatea asociaţiei specialişti din cercetare şi producţia industrială.
- Pe lângă activităţile tehnice, didactice şi ştiinţifice depuse cu pasiune şi profesionalism, profesorul Oliviu Rusu şi-a consacrat o mare parte din viaţa sa obştei inginerilor, militând pentru perfecţionarea profesională a acestora, pentru introducerea noului în industrie şi ocuparea locului pe care-l merită inginerii în societate. In perioada 1950 – 1962 a fost ales prim secretar al Asociaţiei Ştiinţifice a Inginerilor si Tehnicienilor, vicepreşedinte între anii 1962 şi 1971 iar în perioada 1971-1978 preşedinte al Consiliul Naţional al Inginerilor şi Tehnicienilor şi vicepreşedinte al Uniunii Generale a Sindicatelor din România. In perioada 1950 -1960 ASIT a editat: 24 reviste de specialitate de nivel superior şi o revistă săptămânală cu probleme general tehnice, Lexiconul Tehnic Român, s-au dezvoltat relaţii cu organizaţii ale inginerilor din alte ţări. In aceste activităţi profesorul Oliviu Rusu a avut o contribuţie deosebită atât în plan organizatoric cât şi prin implicarea în probleme de fond ale Asociaţiei. Profesorul Oliviu Rusu a fost membru fondator al Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă şi Secretarul general al acestei asociaţii în perioada 1956-1963.
- A fost membru fondator al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România – ASTR,a fost decorat cu Ordinul Muncii clasa a III-a şi a II-a, Steaua Republicii, s.a.
- Profesorul doctor inginer Oliviu Rusu, membru fondator și titular al Academiei de Științe Tehnice din România, s-a stins din viaţă în luna decembrie 2003 la Braşov, unde este şi înmormântat.