Cristian Oară

Biografie
Locul de muncă: Profesor la Departamentul de Automatică și Ingineria Sistemelor al Facultății de Automatică și Calculatoare din Universitatea Națională pentru Știință și Tehnologie Politehnica București – UNSTPB (din: 2009 Conducător doctorat, 2004 Profesor, 2001 Conferențiar, 1997 Șef lucrări, 1992 Asistent).
Studii si titluri științifice: Doctorat 1993-1995, Univ. Politehnică București, Teza: Generalized Riccati Theory: A Popov Function Approach (conducător științific acad. Vlad Ionescu); Diploma de inginer – 1992 – Inst. Politehnic București; Absolvent liceu / Diploma de Bacalaureat – 1986 – Liceul de matematica-fizica „Mihai Viteazu” (București).
Cercetare și recunoaștere:
Autor sau co-autor al mai multor teorii fundamentale în Automatică printre care abordarea tip Popov a robusteței sistemelor, generalizarea teoriei algebrice Riccati, factorizarea sistemelor prin dizlocare simultană sau succesivă de structură canonică (poli, zerouri sau indici minimali), reglarea robustă a sistemelor generalizate prin folosirea unui nou tip de realizare centrată, o reprezentare nouă a rețelelor de sisteme bazată pe factorizări coprime ce surprinde simultan atât topologia cât și dinamica rețelei. Pe aceste baze au fost rezolvate în întreaga lor generalitate câteva probleme deschise în Automatică de mai multe zeci de ani, cum ar fi reducerea pătrată a sistemelor, factorizările spectrale, J-spectrale, inner-outer, minimale și necanonice, problema plutonizării vehiculelor autonome ș.a.
40 de articole de revistă din care peste 30 Q1 după IF sau AIS, din care jumătate în primele 2 cele mai influente reviste, IEEE Transactions on Automatic Control (TAC), Automatica, peste 60 articole de conferințe internaționale din care peste 35 la primele 4 (CDC, ACC, ECC și Congresul IFAC).
Editor la cea mai prestigioasă revistă de profil pe plan mondial IEEE TAC, la alte două reviste ISI (International Journal of Control, CEAI).
Organizator (împreună cu prof. Ion Necoară) pentru prima dată în România al Conferinței Europene de Automatică (ECC 2023), calitate în care a repus România pe harta internaționala a tarilor cu școală valoroasă de Automatică teoretică.
Membru în International Program Committee la numeroase conferințe sub egida IFAC sau IEEE.
Profesor sau speaker invitat la 15 universități prestigioase printre care UKL, Groningen, Oxford, Caltech, Maryland, UPenn, SUPELEC, Singapore, Kyoto, Namur, Newcastle, Urbana Champaign, Nancy ș.a.
2 brevete de inventator la Oficiul de Patente al SUA.
Director a 5 granturi cu Banca Mondială, Fundația AvH și CNCS în valoare totală de peste 500 mii Euro, participant la alte 8, obținând rezultate publicate în peste 15 articole de revistă Q1.
Cercetător pe perioade de mai multi ani în urmatoarele centre universitare de top pe plan mondial: Centrul de Excelenta CESAME (Universite Catholique de Louvain) (Belgia), Deutsches Zentrum fuer Luft und Raumfahrt (Germania) si University of Cambridge (Anglia).
Reprezentantul României in boardul European Control Association (EUCA) 2013-2019.
Fellow NATO (1995-1997) și Alexander von Humboldt (1997-1999), laureat al premiului CNCSIS „In Hoc Signo Vinces” (2000) pentru tineri cercetători.
Membru în mai multe comisii IFAC, e. g., Linear Systems, Robust Control.
Învătământ:
Modernizarea laboratoarelor și disciplinelor de Semnale și Sisteme, Teoria Sistemelor Automate și Reglare Robustă predate la peste 25 de generații de studenți.
Coordonator a două programe noi de master în limba engleză: Advanced Techniques for Signals and Systems și Complex Systems.
8 culegeri de probleme și îndrumătoare de lucrări la editura Politehnica Press.
Membru în zeci de comisii de doctorat și de abilitare, atât în țară cât și în străinătate.
11 doctoranzi din care 8 au susținut cu succes teza.
Administrație/Servicii în folosul comunității:
Membru în Consiliul General CNATDCU (2012-2016, 2020-2024), vicepreședinte al Panelului de Inginerie, membru în comisia de specialitate pentru mai multe mandate, membru în Consiliul ANCS și CNCS.
Director al Departamentului de Automatică și Ingineria Sistemelor UNSTPB (din 2012).
Membru în Consiliul Facultății de Automatica (2008-2024) și Senatul UNSTPB (din 2012).
Selectie a contribuțiilor reprezentative: lucrări științifice, cărți, realizări tehnice:
[1] V. Ionescu, C. Oara, M. Weiss, General matrix pencil techniques for the solution of algebraic Riccati equations: A unified approach, full (regular) paper, IEEE Transactions on Automatic Control, Vol 42(8), 1997, pp. 1085-1097.
[2] V. Ionescu, C. Oara, M. Weiss, Generalized Riccati Theory and Robust Control, John Wiley & Sons, New York, (ISBN 0471 97147 2), 1999, 410 pages.
[3] C. Oara, A. Varga, Computation of general inner-outer and spectral factorizations, IEEE Tran-sactions on Automatic Control, full (regular) paper, Vol. 45(12), 2000, pp. 2307-2325.
[4] C. Oara, Constructive solutions to spectral and inner-outer factorizations with respect to the disk, Automatica, full (regular) paper, Vol. 41(11), 2005, pp. 1855-1866.
[5] C. Oara, S. Sabau, Squaring down descriptor systems: Constructive solutions and numerical algorithms, IEEE Transactions on Automatic Control, Vol.54(4), 2009, pp. 866-870.
[6] F. Tudor, C. Oara, H2 optimal control for generalized discrete-time systems, Automatica, Vol. 50(5), 2014, pp. 1526-1530.
[7] S. Sabau, C. Oara, S. Warnick, A. Jadbabaie, Optimal distributed control for platooning via sparse coprime factorizations, full (regular) paper, IEEE Transactions on Automatic Control, full (regular) paper, Vol. 62 (1), 2017, pp. 305-320.
[8] S. Tudor, C. Oara, Robust stabilization of discrete-time systems, Automatica, Vol. 94, 2018, pp. 334-340.
[9] Serban Sabau, Andrei Sperila, Cristian Oara, Ali Jadbabaie, Network Realization Functions for Optimal Distributed Control, IEEE Transactions on Automatic Control, Vol. 67 (12), 2023.
[10] Andrei Sperila, Cristian Oara, Bogdan D. Ciubotaru and Serban Sabau, Distributed Control of Descriptor Networks: A Convex Procedure for Augmented Sparsity, IEEE Transactions on Automatic Control, Vol. 68 (12), 2024, 8067-8074.
Lucrările enumerate mai sus sunt reprezentative pentru cele 5 mari arii tematice abordate în cercetare, precum urmează.
Ecuații Riccati. Lucrarea [1] este o sinteză ce reprezintă cea mai amplă extensie posibilă a tehnicilor bazate pe ecuații Riccati realizată sub cele mai laxe condiții asupra coeficienților acestora, mergând până în punctul în care nici chiar ecuațiile propriu-zise nu mai sunt definite, dar problema subsidiară de optimalitate sau robustețe are sens. Această lucrare cuprinde drept cazuri particulare zeci de lucrări scrise în precedentii 30 de ani, atât în timp continual cât și discret.
Reglarea Robustă a Sistemelor Liniare. Monografia [2] prezintă o abordare originală a Teoriei Generale a Reglarii Robuste a Sistemelor Liniare, fiind una dintre cele 3 abordari concurente in literatura mondiala de specialitate (alături de cea a lui Doyle & Glover si cea a lui Kailath). Lucrarea a fost citată de peste 1000 de ori și este prezentă în sute de mari biblioteci ale lumii.
Factorizarea Sistemelor Liniare. În lucrările [3], [4] este propusă o metodă nouă de a factoriza sistemele liniare prin dizlocarea succesivă sau simultană a polilor, zerourilor si indicilor minimali ai acestora, metodă ce se dovedește că are potențialul de a rezolva toate problemele de factorizare în intreaga lor generalitate, unele dintre aceste probleme rămânând deschise de zeci de ani, e.g., factorizarea spectrală, minimală, inner-outer, J-inner-outer, necanonică etc.
Reglarea Robustă a Sistemelor Generalizate (Descriptor). Sistemele generalizate sunt sisteme descrise de un mix de ecuațtii diferențiale sau cu diferențe si ecuații algebrice, conducând la matrici de transfer improprii sau chiar polinomiale. Pentru această clasă de sisteme s-a propus un nou tip de realizare, numit centrată (vezi [5], [6], [8]), care elimină toate inconvienentele realizărilor generalizate cunoscute. Cu aceasta nouă noțiune au fost atacate toate problemele majore de reglare robustă pentru aceste sisteme, incluzând parametrizarea Youla, compensarea cu reducere pătrată [5], probleme de reglare optimală [6], de stabilizare robustă [8] etc, obținând formule la fel de simple ca în cazul standard și algoritmi numeric stabili.
Reglarea Distribuită a Sistemelor în Rețea. A fost introdusă o descriere matematică puternică a rețelelor de sisteme care are avantajul crucial că permite capturarea simultană atât a topologiei cât și a dinamicii rețelei. [9]. Bazat pe această descriere a fost propusă o nouă arhitectură a plutoanelor heterogene de vehicule autonome care reprezintă o generalizare a regulatoarelor de tip leader–follower [7]. S-a furnizat o parametrizare de tip Youla, în timp ce sparsitatea este impusă pe factorii coprimi ai regulatorului, obținându-se un nou concept de constrângeri structurale în reglarea distribuită, inclusiv la sistemele de tip descriptor [10].

