Suren Cedinghian

În anul 1928, Suren Cedighian a absolvit facultatea „Technische Hochschule Dresden“, specializarea „Elektro Ingenieur”, obținând titlul de „Diplom Ingenieur“, iar în anul următor, la vârsta de 27 de ani, a obţinut titlul de „Doktor Ingenieur“. I s-au propus imediat colaborări cu firme precum Simens sau AEG, dar a renunțat pentru a se întoarce în țară, la familia sa.

Cedighian a devenit lector la „Școala de ofițeri de marină“, unde a predat timp de doi ani (1929–1931) cursuri de specialitate la cel mai înalt nivel, însoțite de aplicații practice și experimente.

Ca urmare a activității sale profesionale, a devenit cunoscut în Constanța ca mare specialist în domeniu.

În 1931, și-a deschis „Biroul tehnic Dr. Ing. Cedighian S.“, unde manufactura la scară mică radio­receptoare şi anumite aparate de măsură utile în telecomunicații, ca cele pentru măsurarea caracteristicilor lămpilor electronice şi altor componente din componența radio-receptoarelor. A avut colaborări cu prestigioase firme internaționale din domeniu.

În 1941, Suren Cedighian a devenit Director tehnic al fabricii „Standard“ București, unde se fabricau echipamente mobile de radio-comunicații în diverse configurații, pentru armată. Datorită stării de război, în anul 1943 a devenit imposibilă aprovizionarea fabricii cu magneții permanenți necesari traductoarelor electro-acustice, releelor polarizate, magnetourilor, etc. Suren Cedighian a reușit să fabrice la Malaxa magneții permanenți deficitari, România ajungând chiar să exporte aceste componente.

Între anii 1963 și 1968, Suren Cedighian a continuat să scrie și să publice lucrări științifice de mare valoare. Astfel, în anul 1963, a scris capitolele 3 și 8 din „Tehnologia generală în industria electronică“. În anul 1966 i-a apărut primul volum, „Ferite“, în Editura Tehnică din București, iar în anul 1968, volumul „Materiale magnetice“, în aceeași editură.

S-a pensionat în anul 1970 (la 68 de ani), dar a continuat să lucreze, să scrie și să publice și după această dată. După pensionare a fost angajat cu jumătate de normă la Institutul de Cercetări și Proiectări Electrotehnice (până în anul 1977). Suren Cedighian a fost o autoritate în domeniul magneților permanenți și al materialelor magnetice și un veritabil deschizător de drum și formator de școală națională în domeniul materialelor magnetice. Era numit – încă în viață – „Părintele magneților permanenți din România“.