Absolvent Inst.de Mecanica Brasov (1954), Institutul de Automobile şi Tractoare din Moscova (1958),

Prof. Inst. Politeh. Brasov (1959-2009);

Doctor ing. (1966), cu teza „Contribuţii la teoria transmisiilor policardanice”.

Între anii 1972-1974 a fost prorector, iar între anii 1974-1984, rector al Universităţii din Braşov. Publică monografia „Transmisii cardanice” (1966), monografia „Kardangelenkgetriebe” (VDI – Verleg, Dusseldorf, 1973) şi monografia „Optimizarea structurală a mecanismelor” (1987).

În anul 1969 conferenţiază la SIA – Paris (Societatea Inginerilor de Automobile) şi i se acordă Medalia SIA).

Între 1971-1991 este bursier al „Fundaţiei Alexander von Humboldt”.

În anul 1971 este ales membru al „Comisiei pentru mecanisme a Asociaţiei Inginerilor Germani (VDI)”.

Este membru fondator al Federaţiei Internaţionale de Teoria Mecanismelor şi Maşinilor (IFToMM).

În 1986 si 1989 este ales preşedinte al Comitetului Tehnic de Mecanisme Articulate al IFToMM. În 1995 este ales membru corespondent al Asociaţiei Inginerilor Germani (VDI), fiind primul inginer român ales printre cei 32 de membri corespondenţi străini.

Din 1976 a condus 32 de doctorate.

În 1992 primeşte titlul de inventator de elită (40 brevete de invenţie) acordat de Societatea Inventatorilor din România şi de Comisia de Inventică a Academiei Române.

Este membru de onoare al Societăţii Române de Tehnica Roboţilor şi preşedinte de onoare al Asociaţiei Române de Teoria Mecanismelor şi Maşinilor.

A publicat peste 150 de articole (25 în limba germană, 20 în limba engleză, 2 în limba franceză şi 2 în limba rusă), 40 de brevete de invenţii şi 14 monografii, contributiile originale putand fi grupate in urmatoarele teme: Structura, cinematica şi dinamica mecanismelor cu cuplaje cardanice (1966), Kardangelenkgetriebe (1973), Transmissions par cardan(1973), Transmisii cardanice (2003), Structura şi cinematica mecanismelor cuplajelor mobile homocinetice (1974), Cuplaje mobile articulate (2001), Cuplaje mobile podomorfe (2001), Bazele teoriei mecanismelor, în general, şi ale structurii mecanismelor, în special Optimizarea structurală a mecanismelor (1987), Mecanisme articulate. Inventica şi cinematica în abordare filogenetică (1989), Istoria invenţiilor în mecanisme, în abordare filogenetică (1989), Transmisii cardanice (2003), Cuplaje mobile articulate (2001) şi Teoria robotomecanismelor (1989) şi Cinematica mecanismelor articulate. Mecanisme clasice (1987).

Adrian Bejan, n.24 septembrie 1940, Galaţi.

A absolvit liceul „Vasile Alecsandri” din Galaţi, după care a urmat cursurile la Massachusetts Institute of Technology, fiind licenţiat în 1972, cu distincţie, Master of Science (M.S., 1972, cu distincţie) şi Doctor of Philosophy (PhD, 1975) în inginerie mecanică.

A fost Fellow at Miller Institute for Basic Research and Science, la University of California, Berkley (1976-1978).

Din anul 1984 este profesor distins J.A. Jones la Departament of Mechanical Engineering and Material Science la Duke University.

Cercetările profesorului Bejan acoperă o arie largă de subiecte din inginerie: minimizarea generării entropiei, analiza exergetică, convecţia naturală, transferul de căldură şi masă, concvecţia în medii poroase, geometria optimă a sistemelor electronice şi teoria constructală a organizării în natură.

Profesorul Bejan este autorul a 17 cărţi şi a mai mult de 400 articole publicate în reviste.

Este distins cu premiul Asociaţiei Americane a Inginerilor Mecanici (American Society of Mechanical Engineers, ASME) şi al Institutului American al Inginerilor Chimişti (American  Instutute of Chemical Engineers). A primit premiul Ralph Coats al Societăţii Americane pentru Educaţia Inginerească (American Society of  Engineering Education). Din partea  ASME a primit  şi medalia Worcester Reed Warner, premiul Edward F. Obert Award, medalia de aur James Harry Potter, premiul memorial Charles Russ Richards, premiul memorial Gustus L. Larson şi premiul Heat Transfer Memorial Award in Science. Paisprezece universităţi străine i-au  decernat titlul de Doctor Honoris Causa, între care şi Institutul Federal Elveţian de Tehnologie (Swiss Federal Institute of Tehnology) din Zurich, precum şi Universitatea Politehnica din Bucureşti.

Este printre primii 100 cei mai citaţi autori din toate domeniile ingineriei, din toate ţările (www.isihighlycited.com.). Principalele sale cărţi sunt: Convection Heat Transfer, ed.a III-a, Wiley, 2004. Porous and Complex Flow Structures in Modern Technologies, cu I. Dincer, S. Lorente, A.F. Miguel şi A.H. Reis, Springer-Verlag, 2004. Convection in Porous media, cu D.A. Nield, ed. aII-a, Springer-Verlag, 1999. Energy and the Environment, cu P. Vadasz şi D.G. Kroger (editori), Kluwer Academic, 1999. Thermodynamic Optimization of Complex Energy Sistems, cu E. Mamut (editor), Kluwer Academic, 1999. Advanced Engineering Thermodynamics, ed a II-a, Wiley, 1996. Thermal Design and Optimization, cu G. Tsatsaroniscu M. Moran, Wiley, 1996. Entropy Generation Minimization, CRC Press, 1996. Termodinamica avansată, Editura Tehnică, 1996. Heat Transfer, Wiley, 1996. Entropy Generation through Heat and Fluid Flow, Willey, 1982.

Dr. ing. EMANUEL BABICI: nascut in 29 iulie 1943, la Baia Mare, judet Maramures. Studii: Liceul teoretic “Gheorghe Sincai” din Baia Mare (1962); Institutul Politehnic Bucuresti, facultatea “Tehnologia constructiilor de masini” (1967).

Specializari: fabricatie masini unelte grele – Japonia firma Toshiba (1977); conducere si administrare in economie – Bucuresti (1980); fabricatie de turbine cu abur de mare putere – SUA, firma General Electric (1986 – 1987); fabricatie de echipamente pentru Centrala Nucleara de la Cernavoda – Canada (1986 – 1988); doctor in tehnica – Universitatea Tehnica Cluj-Napoca (iunie 1999) si profesor onorific la Universitatea Tehnica Cluj-Napoca. Inginer la Intreprinderea de Masini Grele (IMGB) Bucuresti (1967 – 1970); inginer sef la IMGB (1971 – 1977); director la IMBG (1978 – 1982); director general la Centrala de Utilaj Energetic si Metalurgic Bucuresti (C.I.U.E.M.M.R) – (1983 – 1989); reprezentant al Romaniei in cadrul INTERATOMENERGO – Uniunea tarilor membre CAER specializate in fabricatia de echipament nuclear in sistem (WWR) (1984 – 1990); ministru adjunct si secretar de stat la Ministerul Industriei (1990 – 1991); director si vicepresedinte la SC UZINSIDER SA (1992 – prezent). Am participat la realizarea echipamentelor energetice pentru centralele pe carbune de la Rovinari, Turceni si Craiova 2. Am contribuit la coordonarea programului de fabricatie a presei hidraulice de 120MN (1982 – 1984) si am coordonat direct asimilarea echipamentelor de clasa 1 nucleara pentru centrala Cernavoda (1986 – 1990) Dupa 1992, am activat in cadrul SC UZINSIDER SA, societate cu capital privat 100% romanesc. Principalele proiecte realizate: – modernizarea instalatiei de aglomerare EKOSTAHL Germania – obiectiv la cheie (1995 – 1997); – antreprenor general pentru instalatia de depoluare de la otelaria TMK Resita si otelaria Calarasi; – modernizarea furnalului 4 si 5 si a laminorului de banzi la rece Galati (1997 – 2004); – realizarea instalatiei de decolmatare a lacurilor si canalelor; – dezvoltarea in regie proprie a productiei de energie regenerabila hidro – coordonator proiect pentru realizarea a 4 MHC-uri cu o capacitate de 7,4 MWh. Am obtinut premiul AGIR 2004 in domeniul “Ingineriei mediului” pentru lucrarea “Sistem complex de decolmatare si ecologizare a lacurilor si canalelor”. Societatea UZINSIDER SA A a fost decorata in 2014 cu meritul industrial si comercial in grad de ofiter. Activez ca membru in Consiliile de Administratie ale societatilor din cadrul grupului UZINSIDER SA si sunt membru in Asociatia Oamenilor de Afaceri din Romania – AOAR.