Inginerie Mecanica - Membri decedati

Valeca Șerban Constantin

Șerban Constantin Valeca

Prof.univ.dr.ing.

Membru trecut în eternitate al secției Inginerie Mecanică

MEMBRU TRECUT ÎN ETERNITATE

Inginerie Mecanică

23 iunie 1956

Image module

Biografie

Șerban Constantin Valeca, n. 23 iunie 1956 București

După absolvirea Liceului “Nicolae Balcescu” din Pitești a urmat cursurile Institutului Politehnic București pe care le-a finalizat în 1981.

După terminarea facultății, prin repartiție guvernamentală s-a angajat la Institutul de Reactori Nucleari Energetici Pitești, actualul Institut de Cercetări Nucleare (I.C.N), unde lucrează și în prezent ca cercetător principal gr.1.

În cadrul institutului a elaborat peste 100 de lucrări de cercetare și proiecte tehnologice, dezvoltând instalații de testare și omologare a numeroase componente ale reactorului tip CANDU care se construia la CNE Cernavodă cum ar fi: instalațiile de testare termomecanică ale combustibilului nuclear, standul de testare ale reductoarelor de presiune, instalații de testare închidere canal și cel mai important, a dezvoltat împreună cu colectivul său instalația și tehnologia de testare a “Mașinii de Încărcare-Descărcare Combustibil Nuclear în Reactorul CANDU” (M.I.D.), astfel încât în ICN s-au testat și omologat ca premieră în afara Canadei, MID-urile Reactorului 2 de la CNE Cernavodă.

În dezvoltarea tehnologiilor suport ale programelor de cercetare a obținut și 7 brevete de invenție.

Totodată a publicat peste 50 de articole în reviste naționale și internaționale sau BDI și 10 cărți și cursuri de specialitate.

A negociat o sumă de colaborări internaționale pentru dezvoltarea domeniului nuclear, atât în domeniul CDI, cum ar fi Acordul tip ‘’Sister Laboratory” cât și în domeniul neproliferării cu DOE-SUA, sau Acordul de Cooperare  tip “Practical Arrangement” cu AIEA Viena.

Totodată în calitate de Președinte al Consiliului Științific al ICN, a coordonat și coordonează programele de cercetare-dezvoltare de viitor, cel mai important fiind dezvoltarea tehnologiilor pentru reactoare nucleare răcite cu plumb de Generație 4, respectiv demonstratorul ALFRED (Advanced Lead fast Reactor European Demonstrator).

Acest proiect este susținut de un consorțiu international-Falcon și de unul național-CESINA, proiectul făcând parte din strategia națională CDI.

A absolvit numeroase cursuri de specializare la instituții din țară și străinătate.

În afara cursurilor doctorale a urmat cursuri de specialitate în Japonia la J.E.P.I.C., sub auspiciile Agenției Internaționale pentru Energie Atomică-AIEA Viena la BARC în India, DBE-Germania,etc.

A participat la numeroase conferințe naționale și internaționale pe domeniul de energetică nucleară.

Totodată a reprezentat România în Consiliul Guvernatorilor al AIEA Viena în perioada 2001-2003, iar în perioada 2002-2003 a fost ales Vicepreședinte al Consiliului Guvernatorilor – AIEA Viena.

Este profesor la Universitatea Pitești unde coordonează Programul de Master “Materiale și Tehnologii Nucleare”.

În dubla calitate de cercetător și profesor a inițiat un protocol de cooperare între ICN și Universitatea din Pitești, astfel că peste 350 de studenți din diverse domenii au efectuat stagii de pregătire a lucrărilor de licență sau disertație în institut, iar dintre aceștia, peste 80 de absolvenți sunt angajați ai ICN în ultimii ani.

A coordonat în două etape, ca membru al Guvernului, domeniul românesc al cercetării și inovării.

Premii/distincții obținute:

– Premiul “Ionel Purica” 2002, acordat de A.R.E.N.  la Conferința Națională a Energiei din 2002;

– Medalia de Onoare 2006 a Comitetului Național Român al Consiliului Mondial al Energiei;

– Ordinul Național “Steaua României” în grad de Cavaler;

– Diploma de merit în grad de „Ofițer cu Cruce”, conferită de Comisia Superioară de Recompense de la Bruxelles pentru servicii deosebite aduse cauzei progresului și susținerii invențiilor;

Informații suplimentare:

– Membru al asociațiilor:World Energy Council

– Consiliul Național Român; Asociația Română “Energia Nucleară” și AREN

– Asociația Română „Energia Nucleară”;

– Membru în Grupul de Lucru „Nuclear Law Committee (NLC)” al NEA-OECD

– Cetățean de onoare al Orașului Cernavodă – 2002

– Cetățean de onoare al Județului Argeș-2012;

– Cetățean de Onoare al Orașului Mioveni-2013

– Preşedinte de Onoare al Federaţiei Române de Karate Tradiţional aflată sub înaltul Patronaj al Casei Regale;

– Președinte pe Europa al United World Karate Federation

– Vicepreședinte – European Traditional Karate Federattion.

Opera științifică

Activitatea didactică/profesională

Membru în societăți și organizații profesionale

Premii

Titluri și distincții

Pagina personală

Peculea Marius

Marius Peculea

Prof.univ.dr.ing. membru al Academiei Române

Membru trecut în eternitate al secției Inginerie Mecanică

MEMBRU TRECUT ÎN ETERNITATE

Inginerie Mecanică

13 aprilie 1926

Image module

Biografie

Marius Peculea, n.13 aprilie 1926, Cluj Napoca.

A urmat cursurile liceale la Cluj, Sighişoara şi Sibiu.

Studiile universitare la Şcoala Politehnică, Facultatea de Electrotehnică din Timişoara, unde a obţinut titlul de inginer, cu calificative maxime.

Doctoratul în ştiinţe în 1966, doctor docent în 1974.

A debutat în învăţământul superior ca asistent la Institutul de mecanică din Cluj.

A fost asistent la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj. Profesor şi la Institutul de Construcţii, Facultatea de Instalaţii din Bucureşti, unde a predat cursuri de termodinamică şi trasfer de căldură.

Pensionat în anul 1989, a rămas în continuare profesor asociat şi conducător de doctorate la disciplina Termodinamică.

În paralel cu activitatea didactică a efectuat cercetări în domeniul fizicii atomice care l-au consacrat ca mare personalitate ştiinţifică, recunoscut în lumea specialiştilor din domeniu pe plan mondial.

În anul 1952, a înfiinţat Serviciul de Studii şi Proiectări la Uzina Tehnofrig din Cluj Napoca pe care l-a şi condus.

În anul 1959, a devenit cercetător la Institutul de Fizică Atomică din Cluj, unde a condus Laboratorul de separări izotopice.

În 1970, a fost numit director la Uzina „G” din Râmnicu Vâlcea, prima unitate nucleară din România. Numele său este legat de proiectarea, realizarea şi optimizarea energetică a sistemului complex de obţinerea apei grele în Uzina „G”, prin cuplarea a două metode, folosind procedee originale, în premieră mondială. A elaborat procese industriale de separare (1984).

Descoperirile sale se regăsesc în 24 de brevete de invenţie.

Rezultatele cercetărilor sale originale au fost publicate în peste 300 de lucrări, studii, articole, comunicări, apărute sub semnătura sa în reviste de prestigiu din ţară şi străinătate.

Expert al Agenţiei Internaţionale de la Viena. Academia Română l-a ales membru corespondent (9 martie 1991); titular (8 septembrie 1993), secretar general ( 1994-1999).

Invenţiile sale au fost premiate la saloanele de inventică cu 6 medalii de aur; 4 de argint şi 2 de bronz.

A fost invitat să ţină conferinţe despre apa grea în Germania; USA; India; Canada; URSS; China; Pakistan.

A fost decorat cu Ordinul Meritul Ştiinţific; Ordinul pentru merit în grad de mare ofiţer; ş.a. Oraşul Cluj Napoca (1966) si orasul Ramnicu Valcea (2007) l-au desemnat “cetăţean de onoare al Municipiului”. Membru fondator.

Opera științifică

Activitatea didactică/profesională

Membru în societăți și organizații profesionale

Premii

Titluri și distincții

Pagina personală

Palade Dumitru Doru

Dumitru Doru Palade

Dr.ing.Cercet.I

Membru trecut în eternitate al secției Inginerie Mecanică

MEMBRU TRECUT ÎN ETERNITATE

Inginerie Mecanică

01 noiembrie 1937

Image module

Biografie

Dumitru Palade, n.01 noiembrie 1937, Bucureşti.

După absolvirea studiilor liceale (liceul Aurel Vlaicu -1957), urmează cursurile Institutului Politehnic Bucureşti, facultatea mecanică, secţia maşini hidraulice şi pneumatice, pe care o absolvă în anul 1959, cu o lucrare de diplomă referitoare la utilizarea energiei eoliene pe platou montan şi sistem hidroenergetic de stocare şi recuperare energie.

Stagiul în producţie îl face la uzina de pompe “Aversa” din Bucureşti, iar din1962 este cercetător la secţia de cercetare-dezvoltare a întreprinderii Automatica (din 1963 devine Institutul de Cercetare Proiectare pentru Automatizări (IPA) Bucureşti.

Se remarcă prin realizarea pentru prima dată în ţară, a unui sistem de protecţie pe gaz metan a cazanelor Vuia, în cazul căderilor de presiune, prin conceperea unui dispozitiv electromagnetic autopilotat.

Parcurge toate treptele gradelor ştiinţifice până la şef de laborator.

Participă în colectivul de specialişti care a fundamentat şi a prelucrat licenţele Hokushin şi Kent-Tiegy, ce au asigurat intrarea în fabricaţie a întreprinderilor FEA Bucureşti şi FEPA Bârlad.

În 1967 conduce colectivul care a asimilat licenţa Gulde Regelarmaturen, pentru organe de execuţie cu comandă pneumatică, puse în fabricaţie la UPET Târgovişte.

Din 1971 este şef de secţie cercetare la Centrul de Cercetare pentru Mecanică Fină-Bucureşti, unde pune bazele concepţiei şi fabricaţiei de aparate de măsurare şi control neelectrice, familii de traductoare releu, termostate, presostate, manometre, termomanometre, diverse mecanisme de orologerie industrială, mijloace de control dimensional, inclusiv control activ, toate acestea stând la baza creerii şi dezvoltării Întreprinderii de Mecanică Fină Buc.

Între 1976-1978 conduce colectivele mixte de cercetare-producţie care asigură know-howul şi tehnologia pentru noile uzine puse în fabricaţie – IAMC Vaslui, IOI Arad, ISEH Focşani, ISAS Paşcani, IM Bistriţa, IAMU Blaj.

Din anul 1980 devine director ştiinţific, iar în anul 1982 este numit director general al Centrului de Cercetări devenit Institutul de Cercetare şi Inginerie Tehnologică pentru Mecanică Fină, Scule şi Elemente Hidropneumatice.

Din 1991 pune bazele Uniunii Patronale a Unităţilor de Cercetare-dezvoltare-proiectare, organism profesional reprezentativ care a jucat un rol decisiv în protejarea acestui domeniu şi unde a deţinut permanent o poziţie în conducerea acestui organism.

În perioada 1991-1992 este numit prin hotărâre de guvern, secretar general al Colegiului Consultativ pentru Cercetare-dezvoltare, organism care elaborează primele programe C/D de după 1989.

În anul 1992 este numit Ministru al Cercetării şi Tehnologiei, organizând pentru prima dată în România un minister cu acest profil, destinat să reformeze întregul sistem de cercetare-dezvoltare şi să salveze pe cât posibil potenţialul tehnico-ştiinţific al ţării, în perioada de tranziţie.

În perioada 1992-1996 a condus colectivele de experţi ce au elaborat actele legislative şi normativele după care se conduce şi astăzi domeniul C/D şi care au stat la baza procesului de aderare la UE, dosarul 17 “Ştiinţă şi Cercetare” fiind semnat de Comunitatea Europeană, printre primele patru documente, în 1999.

După 1996, revine în cadrul institutului, devenit Institutul Naţional de Cercetare-dezvoltare Mecanică Fină pe post de consilier, director general şi director ştiinţific. Face parte din Colegiul Consultativ pentru C/D de pe lângă MEdC, fiind preşedintele Comisiei 9 “Aerospaţială”.

Activitatea didactică a început-o în anul 1973 parcurgând toate gradele universitare la catedra de Mecanică Fină a Universităţii Politehnica din Bucureşti, fiind pe rând preparator, asistent, şef lucrări, conferenţiar, profesor, iar din anul 1999 titularul cursului “Senzori şi Traductoare”, la specialitatea Mecatronică.

În perioada 1978-1985, efectuează stagiul de doctorantură în specialitatea mecanică fină, teza de doctorat referitoare la studiul elementelor elastice de măsurare de tip silfon, fundamentează în premieră mondială erorile funcţiilor statice şi dinamice la aceste elemente în funcţie de materialul utilizat.

Activitatea publicistică a constat în numeroase articole de specialitate publicate în periodice din ţară, comunicări la diverse reuniuni tehnico-ştiinţifice din ţară şi străinătate, 6 cărţi în calitate de coautor (un premiu al Academiei Române), un curs pentru uzul studenţilor.

Este autor/coautor a 18 brevete de invenţii, din care două medaliate cu aur la saloanele internaţionale de profil; este titular al juriilor saloanelor de inventică şi tehnologii noi de la Geneva şi Bruxelles.

Opera științifică

Activitatea didactică/profesională

Membru în societăți și organizații profesionale

Premii

Titluri și distincții

Pagina personală

Gyenge Csaba

Gyenge Csaba

Prof. univ. em. dr. ing. DHC.

Membru trecut în eternitate al secției Inginerie Mecanică

MEMBRU TRECUT ÎN ETERNITATE

Inginerie Mecanică

20 ianuarie 1940

Image module

Biografie

Prof. univ. em. dr. ing. Csaba GYENGE:

n. 20.01.1940, Războieni,

inginer mecanic, Institutul Politehnic Cluj-Napoca, Facultatea de Mecanică, Specializarea Tehnologia Construcţiilor de Maşini, doctor inginer, profesor la Univ. Tehnică din Cluj-Napoca.

Conducător de doctorate, visiting profesor la Universitatea din Miskolc (1994), Universitatea din Budapesta (1996) şi Universitatea din VUNG TAU Vietnam (2012).

A primit numeroase premii şi a fost membru al Academiei de Științe din Ungaria, profesor onorific la Univesitatea Transilvania Braşov (2000) precum şi, membru al altor instituţii de prestigiu din ţară şi străinătate.

Opera științifică

Activitatea didactică/profesională

Membru în societăți și organizații profesionale

Premii

Titluri și distincții

Pagina personală

Gheorghe Ion Gheorghe

Ion Gheorghe Gheorghe

Prof. univ. dr. HC. EurIng. dr. ing.

Membru trecut în eternitate al secției Inginerie Mecanică

MEMBRU TRECUT ÎN ETERNITATE

Inginerie Mecanică

14 septembrie 1946

Image module

Biografie

Director General al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Mecatronică şi Tehnica Măsurării (INCMTN).

S-a născut la 14 septembrie 1946.

A absolvit Liceul Nr. 3 din Piteşti, in anul 1965 şi Secţia Mecanică Fină a Facultăţii TCM a Institutului Politehnic Bucureşti in anul 1970.

Doctor inginer in anul 1997 in domeniul Mecanică Fină, Robotică şi Mecatronică, la Universitatea Tehnică din Timişoara.

Activitatea profesională.

De-a lungul timpului a urmat mai multe cursuri de specializare postuniversitară la firme de renume din Germania, Italia, Suedia, Austria precum şi la ASE Bucureşti.

A obţinut calitatea de inginer european, EUR ING. A fost, pe rand, inginer proiectant, cercetător ştiinţific, şef compartiment marketing, consilier, Director şi director general al INCDMTM, funcţie pe care o ocupă şi in prezent.

De la absolvirea facultăţii a fost in permanenţă cadru didactic asociat al catedrei de Mecanică Fină şi Mecatronică din Universitatea Politehnica din Bucureşti, a activat in cumul la Universitatea „Valahia” din Targovişte şi la Universitatea Titu Maiorescu.

A organizat un laborator modern pentru studenţi la disciplina Metodologia Cercetării Ştiinţifice. Activitatea ştiinţifică şi tehnică. A elaborat / participat la realizarea a 22 de brevete de invenţie şi este autor / coautor a 390 lucrări publicate in reviste şi in volumele unor conferinţe şi simpozioane naţionale şi/sau internaţionale, dintre care 20 in reviste cotate ISI. Este autorul / coautorul a mai multor volume in probleme de ingineria metrologiei, tehnologii de fabricare asistate de calculator, mecatronică aplicată, ingineria instrumentaţiei, tehnica măsurării, senzori şi traductoare pentru aplicaţii industriale ş.a., intre care se remarcă: MicroNanoRobotica Inteligentă ; 2010, ca unic autor; ISBN 978-606-92267-6-6; MicroIngineria Inteligentă; 2009; ca unic autor; ISBN 978-606-92267-2-8; Manualul Inginerului de Mecanică Fină, Mecatronică şi Integronică; 2006; ca prim autor; ISBN 973-87042-6-X; ISBN 978-973-87042-6-8. A participat la rezolvarea a 110 proiecte de cercetare finanţate, obţinute prin competiţie. Unele din rezultatele cercetărilor au fost implementate in industrie. A realizat prototipuri, precum: Robot de control dimensional integrat cu cinci grade de libertate şi sistem automat de recunoaştere a formei geometrice pentru industria de mecanică fină – produs mecatronic complex cu funcţii informaţionale şi decizionale şi acurateţe inaltă; Echipament inteligent de măsurare in 3D cu afişare digitală şi programare pe calculator – produs mecatronic la nivel comparativ cu cele existente pe piaţa internaţională şi implementat in fabricaţia industrială; Echipament inteligent de măsurare abateri de formă şi de poziţie cu afişare digitală şi programare pe calculator – produs mecatronic ultraprecis şi implementat in fabricaţia industrială; Sisteme şi traductoare fotoelectrice incrementale de deplasare liniară şi unghiulară – produse mecatronice de inaltă performanţă metrologică şi implementate in fabricaţia industrială; Sisteme / microsisteme mecatronice / micromecatronice high-tech ultraprecise, integrate in platforme tehnologice pentru modernizarea şi calificarea europeană a industriei inteligente. Este o personalitate ştiinţifică consacrată prin valoarea rezultatelor originale ale cercetărilor sale in domenii precum ingineria instrumentaţiei şi a sistemelor inteligente, a senzorilor şi a actuatorilor, precum şi in domeniul roboticii. Activitatea managerială. A creat şi organizat noi laboratoare: „Centrul de ADAPTRONICĂ”, pentru Echipamente complexe inteligente nanometrice; „Laboratorul C-D pentru MEMS & NEMS Mecatronice”, pentru Şcoala Doctorală; „Centrului Mix de Formare şi Evaluare in Mecatronică”, pentru Educaţie continuă in domeniu. A creat Revista Romană de Mecanică Fină, Optică şi Mecatronică (in limba engleză) cotată B+ şi inscrisă in Baze de Date internaţionale (EBSCO şi SCOPUS). A organizat conferinţe Internaţionale in domeniul Mecatronicii (ex. MECAHITECH) şi coorganizează Conferinţa Internaţională COMEFIM, impreună cu cinci Universităţi (UPB, UPT, UT Cluj, U Transilvania – Braşov şi UT Iaşi). Recunoaşteri. Pentru activitatea sa a obţinut mai multe premii naţionale (ANCS, Academia Oamenilor de Ştiinţă, COMEFIN) şi internaţionale (Diploma şi medalia de aur şi respectiv de argint la Saloanele INVENTIKA – Bucureşti, EUREKA – 2002 Brusseels, Salonul de invenţii Geneva ş.a.). Domenii de consacrare. Mecatronică. Tehnica măsurării inteligente. Robotică şi microrobotică.

Opera științifică

Activitatea didactică/profesională

Membru în societăți și organizații profesionale

Premii

Titluri și distincții

Pagina personală

Bîrsan Iulian Gabriel

Iulian Gabriel Bîrsan

Prof.univ.dr.ing.

Membru trecut în eternitate al secției Inginerie Mecanică

MEMBRU TRECUT ÎN ETERNITATE

Inginerie Mecanică

29 octombrie 1956

Image module

Biografie

Iulian Gabriel Bîrsan , n. 29 oct. 1956, Tg. Bujor, jud. Galați. A absolvit în 1981 Politehnica Bucureşti, Facultatea TCM, secţia Maşini – unelte.

Activează în universitatea Dunărea de Jos din Galaţi din 1984, după încheierea stagiului în producţie, ocupând funcţii de inginer cercetare, asistent, şef de lucrări, conferenţiar, profesor.

A ocupat funcţii de conducere în universitatea Dunărea de Jos din Galați: decan/responsabil Facultatea Transfrontalieră (1999-2007), prorector (2007-2012) şi rector (2012-2020).

In ultimii 22 de ani a promovat învăţământul românesc în Republica Moldova prin organizarea unei filiale la Cahul şi a unor specializări la Chişinău şi Izmail (Ucraina), la ora actuală filiala (devenită Facultatea Transfrontalieră) având peste 5500 de absolvenţi de licenţă şi/sau masterat.

In ultimii sase ani a dezvoltat o filială la Enna (Sicilia), Italia, cu studii de medicină în limba română având un număr de aproximativ 500 de studenţi, în prezent. Pentru această realizare a fost premiat de Provincia (autonomă) Sicilia cu medalia de merit (nr. 66/150).

Conducător de doctorat din 2005, cu 12 titluri de doctor confirmate şi 9 doctoranzi în diferite stadii de pregătire.

Are preocupări în domeniul dinamicii cuplajelor elastice, aprofundate în timpul doctoratului, echipamentelor pentru industria alimentară activitate susţinută prin publicarea nai multor lucrări în Editura tehnică; analizelor mecanice ale materialelor/compozitelor polimerice activitate susţinută prin publicarea unor lucrări ştiinţifice în reviste şi conferințe stiinţifice şi brevete de invenţii.

Doctor Honoris Causa al Universităţii B. P. Hasdeu din Cahul şi al Universităţii de Educaţie şi Sport din Chişinău, pentru promovarea şi susţinerea învăţământului românesc în Rep. Moldova.

Premiul „Moţoc” al Academiei se Stiinţe Agricole şi Silvice „Gh. Ionescu – Siseşti pentru lucrarea „Manualul Inginerului din Industria Alimentara”.

A publicat: 15 cărţi în diferite edituri; 3 îndrumare; peste 150 lucrări ştiinţifice; peste 60 lucrări ştiinţifice comunicate; 7 brevete.

Opera științifică

Activitatea didactică/profesională

Membru în societăți și organizații profesionale

Premii

Titluri și distincții

Pagina personală

Apostolescu Nicolae

Nicolae Apostolescu

Prof.univ.dr.ing.

Membru trecut în eternitate al secției Inginerie Mecanică

MEMBRU TRECUT ÎN ETERNITATE

Inginerie Mecanică

10 februarie 1932

Image module

Biografie

Nicolae Apostolescu, n.10 februarie 1932.

Dupã absolvirea Liceului ,,Nicolae Bàlcescu” (Colegiul National ,,Sf. Sava”) din Bucureşti, a urmat cursurile Institutului Politehnic Bucureşti, obtinand in 1955 diploma de inginer in specialitatea Motoare cu combustie internä.

In 1971 a sustinut teza de doctorat ,,Contribuţii la modelarea arderii in motorul cu aprindere prin comprimare şi injectie directä”, devenind doctor inginer.

In perioada 1972-1973 a efectuat un stagiu post-doctoral de cercetare de 11 luni ca bursier Fullbright Ia Universitatea din California-Berkeley.

A desfàşurat o bogată activitate didactică la Universitatea Politehnica din Bucureşti (Institutul Politehnic Bucureşti): asistent (1955-1962), şef de lucräri (1962-1971), conferenţiar (1971-1978), profesor (1978-2001), profesor consultant (din 2001), predând cursuri de Motoare cu ardere internä, Teoria arderii, Cercetarea experimentalä a maşinilor termice.

A fost şeful catedrei de Motoare cu ardere internä (1980-1984 şi 1996-2000), şi decan al Facultäţii de Inginerie Mecanicà (1984-1989 şi 1990-1996).

A avut numeroase contribuţii la studiul motoarelor cu ardere internä.

A publicat în reviste de specialitate şi volume ale unor manifestàri ştiintifice din tara şi stràinàtate singur şi în colaborare, peste 120 de lucrãri, care se inscriu in urmãtoarele directii de preocupàri: arderea amestecurilor omogene (generarea neomogenitàţii termice şi chirnice a gazelor din cilindru, promovarea arderii amestecurilor sàrace, arderea anormalà cu detonaţie, variabilitatea ciclicä), vaporizarea combustibilului în cilindru (vaporizarea nestaţionară la presiuni inalte, formarea amestecului combustibil-aer pe perete), modelarea formärii amestecului şi arderii in jetul de combustibil, optimizarea ciclurilor termice ale motoarelor, promovarea cornbustibililor neconventionali (metanol, hidrogen, gaz petrolier lichefiat), controlul emisiilor poluante (modelarea formärii emisiilor de oxizi de azot, rnetode de reducere), transferul de cäldurä prin convectie gaz-perete, echilibrajul motorului cu piston, etc.: Combustion of fuel drop at high pressure (1969), A calculation method of the temperature field within the cylinder of a SI engine (1972), A model to predict the nitric oxyde formation in the direct injection Diesel engine (1975), Effects of a barium-based fuel additive on particulate emissions from Diesel engines (1977), A theoretical study on mixture formation in M-Diesel engines using methanol-gasoil emulsion, based on nucleation theory of superheated methanol (1987), A wall spray model for the mixing analysis in direct injection diesel engines (1994), A study of combustion of hydrogen — enriched gasoline in a SI engine (1996), A study of ignition discharge parameters effects on homogeneous mixtures combustion in engines (2001), An experimental study of knock in a SI engine fueled with LPG (2004), Cyclic variability patterns in a SI engine (2004), On the calculation of heat transfer in SI engine (2006) ş.a.

Este coautor a 9 manuale şi monografii: Neomogenitatea termică şi chimicà a gazelor din cilindrul motoarelor cu ardere internă (1975), Automobilul cu combustibili neconveţionali (1989), Procesul arderii în motorul cu ardere internă (1998) ş.a.

Pentru intreaga activitate ştiinţificä, a primit distinctia „Opera Omnia” pe anul 2002 din partea Senatului Universitäţii Politehnica din Bucureşti.

Opera științifică

Activitatea didactică/profesională

Membru în societăți și organizații profesionale

Premii

Titluri și distincții

Pagina personală

Popescu Iulian

Iulian Popescu

Prof.univ.dr.ing.

Membru trecut în eternitate al secției Inginerie Mecanică

MEMBRU TRECUT ÎN ETERNITATE

Inginerie Mecanică

24 august 1939 – 09 mai 2024

Image module

Biografie

Iulian Popescu, n. 24 august 1939, com. Licurici, jud. Gorj.

Studii:

1947-1951 – Şcoala primară Licurici,

1951-1953 – Şcoala elementară Tg. Cărbuneşti,

1953-1956 – Liceul „Tudor Vladimirescu” – Tg. Jiu,

1956-1961 – Facultatea de Mecanică, Secţia TCM, Institutul Politehnic Cluj.

În 1970 susţine teza de doctorat cu titlul „Contribuţii la stabilirea tehnologiei optime de prelucrare a aliajelor de aluminiu pe strunguri automate” la Institutul Politehnic Bucureşti.

În perioada 1961-1968 a lucrat la „Electroputere” Craiova, la Fabrica de Aparataj, unde s-a ocupat de maşini-unelte automate şi a participat la proiectarea noii fabrici de aparataj. S-a ocupat cu procurarea utilajelor pentru această fabrică şi de punerea lor în funcţiune.

Din 1968 lucrează la Universitatea din Craiova, iniţial la Facultatea de Electrotehnică, apoi la Facultatea de Mecanică, la a cărei înfiinţare şi dezvoltare a contribuit, fiind şi primul decan al acestei facultăţi.

A fost şef de catedră, decan, secretar ştiinţific al Senatului Universităţii.

Didactic, a parcurs toate treptele, ajungând profesor universitar în 1978.

Din 1990 este conducător de doctorat în specialitatea Mecanisme.

În 1997 a primit titlul de profesor universitar emerit.

A publicat peste 300 articole ştiinţifice în reviste de specialitate sau în volumele unor simpozioane naţionale şi internaţionale, din ţară şi din străinătate, a susţinut lucrări ştiinţifice la diferite manifestării ştiinţifice, a ţinut numeroase expuneri la radio şi a avut multe contracte de cercetare ştiinţifică.

A publicat 47 cărţi, tratate, cursuri universitare, îndrumare de laborator şi de proiect, dintre care menţionăm: – la Editura Tehnică Bucureşti: Folosirea raţională a tarozilor şi filierelor (1966); Aşchierea aliajelor de aluminiu (1974); Mecanisme ingenioase folosite de-a lungul timpului în tehnica populară românească, (1982); – la Editura „Scrisul românesc” Craiova: Filetarea (1973); Proiectarea mecanismelor plane (1977); Optimizarea procesului de aşchiere (1987); – la Reprografia Universităţii din Craiova: Organe de maşini şi mecanisme (1971); Mecanisme, analiza matricială (1977); Bazele aşchierii şi generării suprafeţelor (2 vol.) (1981); Probleme de mecanisme (1989); Mecanisme, teorie şi aplicaţii (1991); Teoria aşchierii (1994); Prelucrarea pe maşini-unelte (1995); Mecanisme (2 vol.) (1995); Optimizarea tehnologică (1998); Mecanisme – Noi algoritmi şi programe (1997); – la Editura Sitech Craiova: Mecanisme biologice, în colaborare (1997); Cercetări privind aşchierea oţelurilor şi a fontelor (1998); Cercetări privind aşchierea materialelor neferoase şi a nemetalelor (1998), Din istoria tehnicii (6 volume), 2002 etc.

Este decorat cu Ordinul „Meritul Ştiinţific” clasa a III-a (1979).

Este membru în Comitetul Naţional al Comisiei Române de Teoria Mecanismelor şi a Maşinilor, afiliată la IFTOMM, fiind preşedintele Filialei Craiova.

Din 1998 este membru al comisiei internaţionale a IFTOMM de Istoria Mecanismelor. Este creator al unei şcoli naţionale de mecanisme biologice, formând un nucleu de cercetători în acest domeniu, din doctoranzii şi doctorii pe care i-a condus sau îi conduce, elaborând împreună şi teme de cercetare finanţate de Ministerul Cercetării şi Tehnologiei.

Contribuţii deosebite: sinteza structurală a mecanismelor pe baza inventicii, modelarea mecanismelor pe calculator, studierea mecanismelor biologice, relaţii noi la aşchiere, optimizarea procesului de aşchiere, istoria tehnicii. Are şi preocupări literare.

Opera științifică

Activitatea didactică/profesională

Membru în societăți și organizații profesionale

Premii

Titluri și distincții

Pagina personală

Bologa Octavian

Octavian Bologa

prof.univ.dr.ing.

Membru decedat

MEMBRU DECEDAT

15 decembrie 1948

Image module

Biografie

EXPERIENȚA PROFESIONALĂ
Octavian Bologa, n.15 decembrie 1948, Sibiu. După absolvirea Liceului „Octavian Goga” din Sibiu a urmat cursurile Institutului Politehnic din Cluj-Napoca, obţinând, în 1971, diploma de inginer în specialitatea construcţii de maşini. După terminarea facultăţii a activat ca inginer tehnolog şi proiectant la IRA Bucureşti-Griviţa şi IPA Sibiu (1971-1976) ca apoi, în anul 1971, să acceadă la cariera universitară la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, parcurgând toate gradele didactice: asistent (1976-1979), şef de lucrări (1979-1990), conferenţiar (1990-1993) şi profesor, din 1993 şi până în prezent, predând cursuri de: Tehnologia presării la rece, Procedee speciale de deformare plastică, Tehnologia presării maselor plastice, Proiectarea maşinilor pentru prelucrări prin deformare, Organizarea sectoarelor de presare şi injecţie, Logistica sistemelor de producţie, Istoria tehnicii. În 1986 şi-a susţinut, la Institutul Politehnic „Traian Vuia” din Timişoara, teza de doctorat cu titlul “Contribuţii la vibroambutisarea tablelor subţiri din oţel”, devenind doctor inginer. Este conducător ştiinţific de doctorate din anul 1994. Între 1981-1984 a fost secretar ştiinţific al Consiliului Facultăţii de Inginerie, iar între 1990-1992, secretar ştiinţific al Senatului ULBS. Este directorul Centrului de Studii şi Cercetări pentru Deformări Plastice (1991-prezent), şeful Catedrei de Maşini şi Utilaje (1994-prezent). Desfăşoară o intensă muncă ştiinţifică în domeniul tehnologiilor şi a echipamentelor tehnologice convenţionale şi neconvenţionale de deformare plastică la rece a metalelor precum şi în domeniul presării şi injectării materialelor plastice. A publicat 11 cărţi în edituri recunoscute şi 146 de articole în reviste, anale, buletine ale unor manifestări ştiinţifice; a participat la 51 conferinţe, simpozioane şi congrese. Are contribuţii în studiul curgerii materialelor metalice şi a materialelor termoplastice asistate de vibraţii, a presării materialelor greu deformabile, a deformării incrementale a tablelor metalice, a deformării plastice rotative cu role şi bile, a optimizării structurale a echipamentelor de presare etc. Cercetări cu privire la vibroprelucrarea la rece a metalelor (1982), Analiza stării de deformare în piese obţinute prin vibroambutisare (1983), Presă industrial-experimentală pentru vibroambutisare (1984), Determinarea diametrului semifabricatului în cazul prelucrării arborilor canelaţi cu profil triunghiular prin deformare plastica (1985), Prelucrări prin deformare plastică la rece (1986), The determining of the mathematical model of hydrodynamic lubrication în vibrodrawning (1986), Cercetări experimentale privind precizia dimensională, de formă şi starea suprafeţelor la deformarea volumică rotativa (1987), On unitary strain în vibrodrawing (1988), Contribuţii privind cinematica ambutisării însoţite de vibraţii axial-torsionale (1989), Contribuţii la studiul tensiunilor din materialul semifabricatului generate la ambutisarea cu placa activa antrenata în mişcare vibratorie unghiulara (1993), Tehnologia presării materialelor plastice (1994), Tehnologii de prelucrare tipizate (1995), Cercetări experimentale privind factorii de influenta ai forţei de deformare la rularea canelurilor din semifabricate tubulare (1995), Cercetări teoretice privind ambutisarea tablelor subţiri prin solicitare zonală (1996), Practical aspects of the vibroinjection of thermoplastic materials (1998), Solicitările materialului în cazul execuţiei pieselor canelate din semifabricate tubulare (1998), Experimental research about tensile characteristics of – HDPE 084 – vibroinjected (1999), Cercetări experimentale privind mecanica asamblării prin deformare la rece a tablelor subţiri (2001), Theoretic and experimental researches regarding the dynamic behaviour of the mechanical eccentric presses (2002), The improvement of the mechanical press performances using structural optimisation (2003), CAD/CAM techniques în the field of CNC punching machines (2004), Experimental research for determining the forces on incremental sheet forming process (2005), Study of the formability of metallic material with low plasticity (2005). S-a specializat în domeniile sale de preocupare în: Marea Britanie (1992), Germania (1992, 1993, 2002), S.U.A. (1994), Spania (1997, 1998), Franţa (2002, 2003). Este membru în Asociaţia Generală a Inginerilor din România (1996), Verein Deutscher Ingenieure VDI, Germania (2001).

Opera științifică

Activitatea didactică/profesională

Membru în societăți și organizații profesionale

Premii

Titluri și distincții

Pagina personală