Gheorghe Buzdugan
Prof.univ.em.dr.ing.
Membru trecut în eternitate al secției Mecanică Tehnică
MEMBRU TRECUT ÎN ETERNITATE
Mecanică Tehnică
Membru al Academiei Române
11 decembrie 1916 – 20 septembrie 2012
Biografie
Biografie
- S-a născut la 1 decembrie 1916 în Sighișoara, județul Mureș;
- A urmat Liceul Andrei Șaguna din Brașov; Școala Politehnică din București, Facultatea de Electromecanică (1934-1940). A obținut titlul științific de doctor inginer (1968) cu lucrarea Calculul la solicitări variabile și titlul științific de doctor docent în științe (1969);
- Funcții tehnice, didactice, de cercetare și de conducere îndeplinite: inginer la societatea de electricitate Bucureşti( 1939-1940), inginer la societatea Astra- Vagoane, Bucureşti(1940-1946), :asistent (1943-1948), conferențiar (1949-1951), profesor (1951-1987) și conducător de doctorat (1966-2000), profesor consultant (1987-2012) la catedra de rezistența materialelor din Politehnica din București. A mai ocupat funcții didactice la Școala de Subingineri din București (1941-1949), la Institutul de Căi Ferate din București (1948-1952) unde a predat cursuri de mecanică teoretică, rezistența materialelor, organe de mașini, mașini unelte. A fost cercetător științific la Institutul de Mecanica Solidelor al Academiei Române (1949-1953), prorector al Institutului Politehnic din București (1953-1954), director general în Ministerul Invățământului (1963-1969), președinte al Consiliului Național al Cercetării Științifice (1969-1970)
- In activitatea didactică la Institutul Politehnic, unde a predat cursul de rezistența materialelor, iar de la introducerea în planul de învățământ al facultăților mecanice și cursul de vibrații mecanice, a urmărit orientarea acestora spre probleme ale inginerului mecanic, fapt reflectat în cele 12 ediții ale cursului principal. A publicat, singur sau în colaborare, 109 cărți dintre care 74 reprezintă manuale, culegeri de probleme și îndrumare de laborator din domeniul rezistenței materialelor, mecanicii teoretice, vibrațiilor și organelor de mașini, dar și cărți de referință din domeniul tehnic: tensometria electrică rezistivă, solicitări variabile în timp, măsurarea vibrațiilor, fundații de mașini și izolarea antivibratorie. S-a preocupat de conceperea, proiectarea, realizarea și înzestrarea laboratorului de rezistența materialelor din noul local al Politehnicii, a fost inițiatorul înființării în cadrul catedrei în 1976 a Laboratorului de Cercetări și Incercări de Materiale, iar în 1991 a Centrului de Documentare pentru Invățămîntul Superior. In cadrul contractelor de cercetare între catedră și unități economice a dat soluții tehnico-științifice în probleme ca: efectul vântului asupra podurilor suspendate, analiza stării de tensiuni și deformații prin tensometrie electrică rezistivă în conducte, baraje, echipamente
- A coordonat publicarea mai multor manuale inginerești: Manualul inginerului (2 vol.), Manualul inginerului mecanic (4 vol.) și traducerea a două tratate din literaturi străine: Calculul de rezistență în construcțía de mașini (3vol.din limba rusă), Șocuri și vibrații (3 vol., din limba engleză). A publicat în Germania monografia Moderne Methoden und Hilfsmittel in der ingenieurausbildung, iar în Franța: La mesure des vibrations mécaniques și Dynamique des fondations de machines. In 1972, împreună cu academicianul Radu Voinea, au pus bazele unei colaborări de durată cu Techische Hochshule din Darmstadt.
- A fost membru corespondent (1963), membru titular (1990) și presedinte al secției de Științe Tehnice (1990-1998) a Academiei Române, membru fondator și președinte de onoare al Academiei de Științe Tehnice din Romania, Doctor Honoris Causa al Universității Transilvania din Brașov, profesor emerit al Universității Politehnica din București. Activitatea sa didactică şi ştiinţifică a fost apreciată, fiind decorat cu: Ordinul Muncii, clasa a III-a , în 1963, Steaua Republicii, în 1964, Ordinul Naţional Pentru Merit în grad de Mare Cruce, la 1 decembrie 2000 şi cu mai multe medalii comemorative.
- Academicianul Gheorghe Buzdugan a decedat la 20 septembrie 2012 la București și a fost înmormântat, alături de soția sa, în cimitirul din satul copilăriei, Cuciulata județul Brașov.