Aurel Carol Nanu

Aurel Carol Nanu s-a născut la Turda în 23 mai 1921.

A urmat și absolvit în 1944 Facultatea de Electromecanică de la Şcoala „Politehnică” din Timișoara şi Facultatea de Matematică, în paralel.

A fost repartizat la Reșița, la Societatea „Uzinele şi Domeniile Reșița“ iar în 1945 se transferă pe postul de subșef de secție la Secția T.C.1, Serviciul de Telecomunicații Timișoara, a Căilor Ferate Române, până în 1947, perioadă în care a susţinut şi activitate didactică la Școala Profesională Electrotehnică.

Începând cu 1 octombrie 1946 a devenit asistent asociat la Catedra de Matematici, Facultatea de Electrotehnică a Şcoalei „Politehnica“ din Timișoara, iar în 1947 trece asistent la Catedra de Bazele Electrotehnicii. În anul 1950 devine conferențiar la Facultatea de Electrotehnică.

Sub conducerea academicianului Corneliu Miclosy, Aurel Nanu susține teza de doctorat„Cercetări teoretice şi experimentale asupra tehnologiei de izolare a barelor de stator din turbogeneratoarele CMR“, obținând în 1962 titlul științific de doctor în științe tehnice. Tot în anul 1962 se transferă la Facultatea de Mecanică, Catedra de Tehnologie Mecanică unde devine șeful catedrei precum și titularul disciplinei de Tehnologia Materialelor.

Personalitate științifică de prim rang, inconfundabilă pe plan național şi internațional, profesorul Aurel Nanu este un nume de referință a tehnologiei materialelor. Începând cu anul 1924, disciplina de Tehnologia materialelor, se studiază pornind de la şcoala de tehnologie din Timișoara, după 1965, predarea acestei discipline având la bază cursul profesorului Aurel Nanu care a imprimat o nouă concepție, fenomenologică, în tehnologia materialelor, contribuind decisiv la ridicarea acesteia la rang de știință.

În 1964 devine conducător științific pentru acordarea titlului de doctor în științe tehnice, în specialitatea „Tehnologia materialelor“. A condus și finalizat, în cei peste patruzeci de ani, numărul record de peste 80 de teze de doctorat, autorii obținând titlul de doctor în științe tehnice. În anul 1966 a devenit profesor universitar iar în anul 1972 a obținut titlul de doctor docent în științe tehnice.

În paralel cu activitatea didactică şi științifică, profesorul Aurel Nanu a ocupat şi funcții administrative şi manageriale:1952-1953, consilier tehnic în cadrul Ministerului Energiei Electrice; 1954, conducător al Institutului de Cercetări Electrotehnice, Baza Timişoara; 1966-1968, prorector al Institutului Politehnic din Timișoara; 1974, conducătorul Centrului de Cercetări în Tehnologii Neconvenţionale; 1985, preşedinte al Comisiei de Cercetări în Tehnologii Neconvenţionale, Filiala Timișoara, sub egida Academiei RSR; 1981-1995, membru în Comisia Superioară de Diplome din cadrul Ministerului Educaţiei şi Învățământului; 1993, președinte al „Asociaţiei Române pentru Tehnologii Neconvenţionale“; 1994-1999, primul rector al Universității „Tibiscus“ din Timişoara.

În anul 1993, odată cu pensionarea devine profesor consultant al Universităţii „Politehnica“ din Timişoara.

Este autor a: 8 invenții înregistrate, 48 de prototipuri de noi mașini realizate, 65 de noi tehnologii aplicate. A publicat ca unic autor sau în colaborare peste 200 de lucrări științifice şi 16 cărți de specialitate. De asemenea a coordonat realizarea a 13 volume din „Tratatul de tehnologii neconvenționale”.

Pentru bogata sa activitate de cercetare, didactică şi pentru colaborarea deosebită pe tărâmul ştiinţei cu celelalte centre universitare, patru dintre acestea îi acordă titlul științific de „ Doctor Honoris Causa”: 1995 – Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu, 1997 – Universitatea Tehnică Cluj Napoca, 1998 – Universitatea din Craiova, 2007 – Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași şi în 2006 titlul științific de „Profesor Honoris Causa” al Universității „Tibiscus” din Timișoara.

Ca semn de recunoaștere a meritelor pentru dezvoltarea municipiului Timișoara, în 24 mai 2015 Consiliul Municipal i-a acordat, în ședință festivă, titlul de „Cetățean de onoare” al Timișoarei.

Profesorul Aurel NANU a devenit „Profesor Emerit” al Universității Politehnica Timișoara și „membru de onoare” al Academiei de Științe Tehnice din România.