Dan Constantinescu

Dan Constantinescu, născut în Bucureşti la data de 20 mai 1946.

A absolvit Liceul Mihai Viteazul în anul 1964 şi Facultatea de Instalaţii pentru Construcţii din cadrul Institutului de Construcţii din Bucureşti (actuala Universitate Tehnică de Construcţii) în 1969.

Urmare mediei 10 obţinute la examenul de diplomă, a fost repartizat în cercetare, la Institutul de Cercetare în Construcţii INCERC Bucureşti unde a lucrat până la pensionare pentru limită de vârstă, în anul 2011.

A lucrat în cadrul Secţiei de Instalaţii unde a avut succesiv funcţiile de inginer, cercetător ştiinţific, cercetător ştiinţific principal gradul III (1989), gradul II (1990) şi gradul I (1992).

Din 1974 a lucrat în cadrul colectivului de energie solară al cărui şef a devenit în 1976.

În perioada 1995 – 2010 a avut funcţii de conducere în cadrul INCERC: şef de laborator, şef de secţie, director ştiinţific de department, director tehnic, director general INCERC şi preşedinte al Consiliului de Administraţie INCERC.

În perioada 1991 – 2010 a fost, cu continuitate membru al Consiliului Ştiinţific INCERC.

În activitatea de cercetare din cadrul INCERC a elaborat peste 370 de lucrări de cercetare teoretică şi experimentală.

În 1988 a susţinut teza de doctorat cu tema „Contribuţii la calculul şi optimizarea sistemelor pasive şi mixte de incălzire solară”, obţinând titlul de doctor inginer în specialitatea Termotehnică.

A efectuat stagii de specializare în Franţa (bursă ACTIM – CNRS, 1977) şi Marea Britanie (bursă British Council, 1952).

În intervalul 1990 – 1991 a fost profesor şi cercetător invitat la Rensselaer Polytechnic Institute, Troy, New York, SUA.

A elaborat un nou concept de sistem de încălzire solară pasivă, implementat în Franţa, unde a prezentat şi o metodă originală de analiză a răspunsului termic dinamic al elementelor de construcţie compozite. În calitate de director al Programului romanesc de utilizare termică de joasă temperatură a energiei solare, a participat la 18 conferinţe internaţionale din Europa şi Asia.

A publicat peste 280 de articole de specialitate şi 11 cărţi, dintre care „Tratat de inginerie termică, Termotehnica în Construcţii, vol. I” și „Tratat de inginerie termică, Termotehnica în Construcţii, vol. II”, publicate sub egida ASTR în anii 2008, respectiv 2020; au fost distinse cu premiul ASTR, Mihai D. Hangan (2021).

Este autor principal şi coordonator al unor importante reglementări tehnice de specialitate.

Este membru al unor societăţi internaţionale de specialitate,

Între anii 2006 si 2012 a fost editor şef al revistei Construcţii (serie nouă), indexată CNCS în categoria B+.

Din anul 1977 (începând ca asistent) a avut o susţinută activitate didactică devenind din 1992 profesor universitar asociat la Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti unde predă cursuri de transfer de caldură si masă și de eficiență energetică a clădirilor (Master şi şcoala Doctorală).

În paralel a predat cursuri în cadrul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” şi al Universităţii „Politehnica” Bucureşti.

Deţine două brevete de invenţie în domeniul Materialelor cu Schimbare de Faza si al Elementelor de faţadă cu efect Parietodinamic pe evacuare (PEPE).