Prof.dr.doc. membru al Academiei Romane Voinea Radu

  • Prof.dr.doc. membru al Academiei Romane  Voinea Radu
  •      Membru decedat
  •      Mecanica tehnica
  • 24 mai 1923

Experienta profesionala

Radu P. Voinea; n.24 mai 1923, Craiova. 

A urmat cursurile şcolii primare „Petrache Trişcu” din Craiova (1929-1933); cursurile liceului „Fraţii Buzeşti” din Craiova (1933-1941); Şcoala Politehnică Bucureşti, secţia de construcţii (1941-1946); diplomat inginer constructor 1946, teza de doctorat “Contribuţii la studiul stabilităţii elastice a sistemelor static nedeterminate” - 4 februarie 1949. 

În perioada 1946-1947 a lucrat la o societate particulară de construcţii.   

Apoi, inginer la Administraţia Podurilor şi Căilor de Comunicaţie pe apă (PCA ), ca proiectant. Activitatea didactică a desfăşurat-o la Institutul Politehnic Bucureşti, asistent (1947 – 1949), şef de lucrări (1949 – 1951), conferenţiar (1951 – 1963), profesor (1963 –1993), şef de catedră (1982 – 1990). 

A predat cursuri de mecanică, rezistenţa materialelor, elasticitate şi plasticitate, sisteme dinamice şi a condus seminarii şi lucrări de laborator. La diferite facultăţi din Politehnică a mai predat electrotehnică şi telecomunicaţii, mecanică, tehnologia construcţiilor de maşini, aeronave şi metalurgie. A predat din 1990 cursuri în limbi străine : în limba engleză, cursul de mecanică şi teoria elasticităţii şi în limba germană, cursul de mecanică tehnică.

A funcţionat la Institutul de Construcţii din Bucureşti ca asistent la cursul de rezistenţa materialelor (1948 – 1951), conferenţiar la cursul de mecanică teoretică (1951 – 1958) şi ca profesor, cursurile de rezistenţa materialelor şi de dinamica şi stabilitatea construcţiilor (1960 – 1964). Prorector la Institutul Politehnic Bucureşti (1964 – 1967); rector al Institutului Politehnic Bucureşti (1972 – 1981). A publicat două tratate de specialitate, 44 de articole în reviste din ţară şi străinătate, 16 comunicări la manifestări internaţionale şi naţionale, 4 manuale didactice şi culegeri de probleme în mai multe ediţii, 11 manuale didactice multiplicate în cadrul Politehnicii, 8 articole în alte domenii şi a condus 30 de lucrări ştiinţifice de doctorat. 

A adus contribuţii originale printre care menţionăm: suficienţa principiului lucrului mecanic virtual,  noţiunea de sistem critic, distribuţia acceleraţiilor în mişcarea relativă a rigidului şi în domeniul teoriei mecanismelor. A fost ales de Academia Română membru corespondent în 1963, titular 1974, secretar general 1967- 1974, preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Tehnice 1984, preşedinte al Academiei Române 1984-1990 ; a revenit în funcţia de preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Tehnice 1991 – 1993.

 

Decedat: 2010.