Prof.dr.ing. Panoiu Nicolae

  • Prof.dr.ing. Panoiu Nicolae
  •      Membru decedat
  •      Inginerie mecanica
  • 02 decembrie 1927

Experienta profesionala

Nicolae Pănoiu A., n.02 decembrie 1927, Tg.Jiu. 

După absolvirea liceului Tudor Vladimirescu din Tg. Jiu, a urmat cursurile Institutului Politehnic din Bucureşti obţinând în 1952 diploma de inginer în specializarea Energetică. În 1966, şi-a susţinut teza de doctorat “Contribuţii la studiul focarului ciclon”. A desfăşurat şi desfăşoară o bogată activitate didactică la Universitatea Politehnica din Bucureşti şi Universitatea Constantin Brâncuşi din Tg. Jiu. Din anul 2000, este profesor consultant la Universitatea Politehnica din Bucureşti. A predat următoarele cursuri: Cazane de abur “Instalaţii de ardere şi cazane, Centrale electrice, Turbine cu abur, Cazane şi combustibili, Măsurarea mărimilor neelectrice, Termoenergetica industrială şi termoficare, Partea termo şi hidro a centralelor electrice, Combustibil şi surse de energie primară. La cursurile postuniversitare a predat: Teoria arderii combustibililor, Intensificarea transferului de căldură, Probleme noi ale focarelor.

A desfăşurat o intensă muncă de cercetare în domeniul arderii combustibililor şi cazanelor de abur timp de 14 ani în Institutul de Energetică al Academiei Române (1954-1968) şi apoi în Universitatea Politehnica din Bucureşti. A adus contribuţii deosebite în domeniul arderii ligniţilor din România pentru care a primit Premiul Aurel Vlaicu al Academiei Române în 1963. A contribuit prin cercetări teoretice şi experimentale la proiectarea instalaţiilor de ardere pentru cazanele de abur care echipează centralele electrice importante pentru arderea ligniţilor. A efectuat 123 lucrări de cercetare pe bază de contract. Rezultatele obţinute au fost publicate în 130 de lucrări dintre care 57 în reviste tehnice, 44 în revistele Academiei Române, din care 13 în limbi străine şi 13 în reviste din străinătate (Australia, Germania, Polonia, Bulgaria, Cehia) şi au fost prezentate 165 de comunicări ştiinţifice la manifestări interne şi internaţionale. A abordat numeroase aspecte teoretice în domeniile: economiei de combustibili, perfecţionării instalaţiilor de ardere a deşeurilor combustibile, perfecţionării instalaţiilor de ardere a combustibililor gazoşi, perfecţionării de ardere a ligniţilor şi şisturilor bituminoase, măririi fiabilităţii agregatelor de cazane. Aceste aspecte ştiinţifice au fost publicate în manuale de o deosebită importanţă tehnică şi ştiinţifică, recenzate în ţară şi străinătate: Instalaţii moderne de ardere a deşeurilor industriale (1959), Arzătoare (1962) tradusă în limba maghiară, Arderea intensificată a combustibililor solizi (1964), Tipuri constructive moderne de focare pentru cazane de abur (1963), Instalaţii de ardere (1968), Bazele teoretice ale aprinderii şi arderii combustibililor solizi (1969), Valorificarea prin ardere a combustibililor inferiori (1977), Cazane de abur (1982), Instalaţii de ardere a combustibililor solizi (1985), Arzătoare turbionare (1986), Manualul inginerului termoenergetician – partea a doua – Instalaţii de ardere şi cazane (1986), Modernizarea instalaţiilor de ardere pentru cazanele de abur (1993), Combustibili, instalaţii de ardere şi cazane (1998). 

A fost membru al Societăţii de Termoenergetică şi Termoficare din România şi membru al The Combustion Institute din USA.

Decedat: 2011