Prof.dr.ing. Gafitanu Mihai

  • Prof.dr.ing. Gafitanu Mihai
  •      Membru titular
  •      Inginerie mecanica
  • 16 septembrie 1934

Experienta profesionala

Mihai Gafitanu, n.16 noiembrie 1934, Iasi. 

După absolvirea Liceului „C. Negruzzi” din Iaşi, în 1952, ca şef de promoţie, a urmat cursurile Institutului Politehnic din Iaşi şi în 1957 a obţinut diploma de merit de inginer în specialitatea mecano-energetică. În 1968 a susţinut teza de doctorat cu titlul „Contribuţii la studiul capacităţii portante a angrenajelor cu roţi dinţate cilindrice din poliamidă pe roţi dinţate din oţel” la Institutul politehnic din Bucureşti. A fost angajat ca asistent la Institutul Politehnic din Iaşi în 1957, ocupând pe rând următoarele funcţii didactice: asistent (1957-1964), şef de lucrări (1964-1969), conferenţiar (1969-1972), profesor (1972-2004), profesor consultant (2004 – prezent). A condus activităţi didactice la următoarele discipline: Organe de Maşini, Mecanisme, Vibraţii mecanice, Fenomene de frecare şi uzură în tribosisteme. 

A predat şi cursul Tribologia sistemelor biomecanice la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi (2000-2003). În Institutul Politehnic din Iaşi, din 1990, Universitatea Tehnică „Gh. Asachi”, a ocupat următoarele funcţii de conducere: prodecan (Facultatea de Mecanică, 1968-1972), prorector (1972-1976), rector (1976-1984), şef de catedră (Organe de Maşini, 1984-1996), rector (1996-2000).    

În activitatea ştiinţifică are realizări semnificative în domeniul optimizării constructive şi funcţionale a organelor de maşini, cu rezonanţe în industria de vârf: construcţii noi de rulmenţi şi cercetări pentru creşterea fiabilităţii rulmenţilor (încercări perfecţionate, fenomene tribologice în contacte, fenomene dinamice, condiţii extreme de lucru); de asemenea, s-a preocupat de stabilirea unor metode de analiză şi calcul pentru angrenajele cu roţi dinţate din materiale plastice, precum şi pentru îmbinările filetate solicitate dinamic. A dezvoltat cercetări pentru perfecţionarea diagnozei vibroacustice computerizate pentru autovehicule şi componente de maşini (angrenaje, rulmenţi).    

Din cele peste 250 de lucrări de specialitate (tratate, monografii, manuale, invenţii, articole în reviste, comunicări, contracte) pot fi reţinute tratatele: Organe de Maşini (1981, 1983 şi 1999, 2002), Rulmenţi (premiul „Aurel Vlaicu” al Academiei Române 1987), Diagnoza vibroacustică a maşinilor (1989) şi Metode cu element finit şi de frontieră (1987).    

A condus 31 lucrări de doctorat finalizate. A lucrat ca cercetător asociat la Massachusetts Institute of Technology (USA 1972), profesor invitat la Inst. Tehnologic din Luo-Yang (China 1987) şi Academia din Lille (Franţa 1999). A participat la numeroase congrese, precum şi la stagii de documentare şi specializare în străinătate. A condus/participat la programe de cercetare şi formare profesională cu finanţare de tip Leonardo da Vinci, Tempus, Banca Mondială. Membru al AGIR (1990-prezent), Asociaţiei de Tribologie (1997-prezent). A fost membru al Consiliului Naţional pentru Atestarea Titlurilor şi Diplomelor Universitare (CNATCDU 1991-1998), Consiliului Naţional pentru Cercetare Ştiinţifică în Învăţământul Superior (CNCSIS 2000-2003), Consiliului Naţional pentru Evaluare şi Acreditare Academică (CNEAA 1994-2005).    

Este Doctor Honoris Causa al Universităţii Tehnice din Chişinău, R. Moldova (1999) şi al Universităţii de Nord din Baia Mare (2002). A fost distins cu: Ordinul „Meritul Ştiinţific” (1982), Ordinul „Steaua României” (Cavaler 2002). Mai pot fi menţionate: medalii de aur pentru invenţii la expoziţiile internaţionale de la Geneva (1995) şi Bruxelles (1997), diploma de onoare a Asociaţiei Internaţionale a Rectorilor (1998). 

Membru fondator.