Prof.dr.ing. Balta Petru

  • Prof.dr.ing. Balta Petru
  •      Membru de onoare
  •      Inginerie chimica
  • 22 ianuarie 1930

Experienta profesionala

Petru Baltă, n.22.I.1930, Comrat. Studii liceale terminate la Tecuci. Studii superioare la facultatea de  Chimie Industrială din Universitatea Politehnica Bucureşti, obţinând în 1953 diploma de Inginer chimist în specialitatea Materiale de construcţii. În 1960 susţine teza „Proprietăţile hidraulice ale zgurilor de furnal înalt granulate, cu conţinut de Mn şi S”, acordându-i-se titlul de Doctor Inginer. Îşi începe activitatea în 1952 ca cercetător la Institutul de cercetări ceramice din Bucureşti contribuind la studiul cimenturilor de baraje şi a cimentului alb. În 1956 devine asistent la catedra de Materiale de construcţii din UPB, în 1959 şef de lucrări, în 1966, prin concurs, devine conferenţiar la disciplina Chimia şi tehnologia sticlei iar în 1971 profesor. 

Din anul 2.000 este profesor consultant. A elaborat şi predat cursurile: Chimia şi tehnologia sticlei, Structura şi proprietăţile sticlelor tehnice, Fizico-chimia solidelor necristaline, Cuptoare moderne pentru topirea sticlei, Vitroceramica, Materiale necristaline cu proprietăţi electrice şi magnetice (anul VI – masterat), La physico-chimie des materiaux non-crystallines, Physics and Chemistry of non-crystalline materials şi Glass technology la facultatea cu predare în limbi străine din UPB. În perioada 1967-1973 a fost prodecan al facultăţii de Chimie Industrială din UPB. În perioada 1979-1996 a fost şeful catedrei Ştiinţa şi Ingineria Materialelor Oxidice din UPB. Între anii 1964-1972 a fost şeful sectorului „Structura şi proprietăţile silicaţilor” din Centrul de chimie anorganică al Academiei care apoi a devenit Centrul de chimie fizică. În perioada 1982-1989 a fost preşedintele Comisiei de materiale a Consiliului Naţional al Inginerilor şi Tehnicienilor din România. În perioada 1987-1990 a fost membru în Comisia de materiale a Academiei Române. 

În perioada 1991-1994 a iniţiat şi condus în calitate de coordonator Programul TEMPUS 2820, având drept obiectiv perfecţionarea învăţământului superior în domeniul materialelor oxidice în România. Activitatea ştiinţifică intensă s-a concretizat prin peste 150 lucrări ştiinţifice publicate în reviste de specialitate din ţară şi din străinătate. A contribuit la elaborarea conceptului privind structura nanoeterogenă a sticlelor cu metode de calcul a distribuţiei şi dimensiunii agregatelor structurale, a utilizării informaţiei structurale pentru calculul proprietăţilor topiturilor silicatice şi a sticlelor rigide. A pus la punct o metodă experimentală spectroscopică originală de determinare a distribuţiei agregatelor structurale existente în sticlele silicatice. A propus modele structurale noi pentru sticlele silicatice şi boratice. 

A elaborat o nouă scară a bazicităţii sticlelor cu metode de determinare prin calcul precum şi experimental pe cale spectroscopică. A studiat sticlele cu absorbţie selectivă în corelaţie cu bazicitatea, nemiscibilitatea la sticle, sticle semiconductoare, sticle foarte uşor fuzibile, sticle fotosensibile, fibre optice etc. Metode şi aparatură pentru sinteza şi determinarea proprietăţilor sticlelor. A publicat Tehnologia sticlei 1966 şi ediţia a 2-a 1984; Introducere în Chimia Fizică a Stării Vitroase, Editura Academiei Bucureşti 1971, tradusă în limba engleză în 1976 cu titlul Introduction to the Physical Chemistry of the Vitreous State, tradusă în limba chineză, în 1983 şi în coreană (Corea de sud) în 1992-94; Sticla şi aplicaţiile ei actuale, 1969; Energetica elaborării sticlei, 1985.    Este preşedinte al Asociaţiei Române a Sticlei, membru în consiliul Comisiei Internaţionale a sticlei şi în consiliul Societăţii europene de ştiinţa şi tehnologia sticlei. A fost membru al American Ceramic Society şi al Society of Glass Technology din UK.